Fărădelegea lui Călin – Nodul țivil
A crăpat omul, e șters cu totul din lista….
Ipostaza coproprietăriei rămâne valabilă, la o adică ea are sustenabilitate în fața beneficiarului de pe urma partajului, cât privește bunul trecut de la unul la altul. (Art. 681)
Că ce a fost al tău, după ce mori, revine altuia.
Bune și mai puțin convenabile se transferă aceluiași. Garanțiile sau sumele de bani atribuite în urma partajării ,,… se strămută de drept…” Nu o persoană este vizată, ci bunul. (Art. 682)
Iar garanțiile cedate se atribuie pentru evicțiune sau viciu ascuns. O dată că le datorează: coproprietar și obținător. Insolvabilitatea în co-deținere atrage obligația celorlalți de a suporta prejudiciile efectului evicțiunii. Și în ultimul rând, garanția nu se mai asumă de unul dintre coproprietari, dacă un altul a adus prejudicii. (Art. 683)
Uite partajul, nu-i partajul. La învoială se poate desființa. Numai să coincidă cu cauzele contractelor. Situația efectuării împărțelii (m-am molipsit!) fără participarea tuturor proprietarilor de bunuri atrage nulitatea partajului. O singură derogare doar: să nu fi fost toate bunurile partajate. Restul pot fi transhumate ulterior la un partaj suplimentar. (Art. 684)
Se ștersese din minte existența tipologiilor nulității. Relativa îl conștientizează pe coproprietarul ce știa și în deplină cunoștință de cauză a înstrăinat bunurile atribuite, în totalitate sau în parte. (Art. 685)
De la izvor a pornit Codul Civil, la el ne întoarcem. Art. 686 reamintind că secțiunea de bunuri la comun și devălmășie le regularizează.
Un singur exemplu și m-aș descătușa iremediabil. Nu spun că nu există o asemenea deținere, însă greu poți determina cineva-ul care ,,… exercită succesiv și repetitiv…” De aici începe mica dezaburire, ,,… atributul folosinței specific dreptului de proprietate…” apropie de cunoaștere. Intervale determinate, egale, mai puțin…. (Art. 687)
Art. 688 menține incertitudinea. Nașterea proprietății cu perioadă se produce prin act juridic….
Abia 689 le spune citeț. Actele de închiriere…. Astea. Nu văd cum se încadrează vânzarea la succesiunile…. Ipotecarea poate. Dar tot un coproprietar este subiectul. Și se-ncheie în același nor nebulos: ,,… alte asemenea.”
Firesc, efemere-s toate. De aceea, trebuie să recunosc bruschețea trecerii de la una la…. Acte de conservare, cât să nu obstrucționeze ceilalți părtași la deținerea aceluiași bun, însă se specifică doar drepturile lor, neîngrădibile. Continuă Al. 1 cu reparațiile pe care același coproprietar le execută și are dreptul la despăgubiri din partea celorlalți. Nici urmă încă de actul prin care acel proprietar cu perioadă să fie acesta. Cel de la Al. 2, ce consumă ,,… substanța bunului…”, în parte sau tot. Al. 3 are un final de perioadă și un interval următor pentru predare de bun coproprietarului de la care l-a împrumutat. Dar când? Nicăieri nu se specifică deocamdată. (Art. 690)
