Literadura nr. 21 (7)

Daniel LUCA

Între posibil și imposibil

Oh, poveștile! Lumea lor care te învăluie din fragedă
pruncie pentru a nu-ți mai da drumul vreodată …
Oh, poveștile! Hrană spirituală, oricând și oriunde gata de a
fi servită, fără a cere nimic în schimb …
Costel Simedrea pătrunde cu delicatețe în Cartea cu povești
(Editura Castrum de Thymes, Giroc, 2021), pentru a se hrăni pe
sine însuși dar și pentru a astâmpăra și foamea cititorilor săi,
avertizându-i însă că nu orice vis poate fi împlinit, dar și că prin ele
învață să lupte cu greutățile, de orice natură ar fi.
Bunăoară, omul trebuie să ia aminte la păsări, spre a nu ceda
niciodată fără împotrivire („Copila mea, această viață / Nu e mereu așa cum vrei. / Privește pasărea
și-nvață, / Învață de la zborul ei!” – Pasărea măiastră).
Adevărat, poveștile creează și întrețin iluzii, personajele întâlnite aici (Moș Crăciun, Făt-
Frumos, Ileana Cosânzeana și nu numai) însoțindu-ne toată viața, iar dezamăgirea momentului în care
aflăm că nu există în realitate este cruntă și extrem de dificil de depășit („Cosânzene pleacă, pleacă
Făt-Frumos / Și Zâna Bună … și câte au mai fost, / Împăratul Verde, Împăratul Roș / Nu își mai găsesc
în basm adăpost // Și, fiindcă-i trist în lume, de acum, / Unicul castel rămas îl dărâm! / Apoi o să-mi
dau umbra altui drum, / Dac-o mai fi umbră și pe cel tărâm …” – Unicul castel).
S-ar părea că sfârșitul poveștilor e aproape („Se sfârșește basmul. Nu o
să mai fie / Nici păpuși, nici zmei, nici prinți, nici prințese, / Și oricât încerc,
nimic nu-mi mai iese, / De aceea, azi, nu scriu poezie!” – Joc), însă nu e așa.
Nicidecum. Dimpotrivă, fiecare persoană conștientizează că dintr-o poveste
poate începe o cu totul altă poveste („Va mai fi poate o altă poveste, /
Porumbei călători o să zboare, / Poate vin să-ți aducă o veste / Despre cer,
despre vânt, despre mare”; „Va mai fi și o altă poveste / Cât mai sunt porumbei
călători …” – Porumbei călători, porumbeii putând trece cu ușurință dintr-o
dimensiune în alta, dinspre o lume în alta), dar și că își poate crea propria
poveste, unde devine personaj („Dar povestea despre mine, aș vrea, totuși, so
scriu eu” – În loc de antidot).
Așadar, încetul cu încetul, se naște o poveste în poveste, fără început și fără de sfârșit, ca o
confirmare a speranței în izbânda binelui, a frumosului, dar și a opririi timpului în loc („Vine-un
fluture-n odaie, / Aripile își înmoaie / În ulciorul meu de lut, / Punând timp neînceput” – Fluturele).
În drumul spre ceea lume, așteaptă la cotitură uitarea, care nu poate fi înfrântă decât de
amintiri, oricât de dureroase ar fi, amintiri păstrate (cum altfel?) în povești de-a pururi, omul
depinzând numai și numai de el pentru a rămâne mereu copil, fie și … bătrân („Copil bătrân printre
povești uitate / Din care toți eroii au plecat / Și au lăsat doar ce nu se mai poate / În lada amintirii
ferecat!” – Copil bătrân).
Un poem de o forță pătrunzătoare este Poveste pentru copii bătrâni, definitoriu pentru
încrederea în povești, în personajele lor, chiar și atunci când iluzia și năluca sunt evidente. Ori poate
tocmai de aceea („Uitase cu totul de toate, / Un țel, numai unul avea, / Să-i fie mireasă Morgana, /
Nimic în afară de ea”).
Indiferent de împrejurări, bucuria omului de a se afla în preajma poveștii ori în poveste rămâne
de nestrămutat, întrucât aici își
află izvorul de apă vie care îl ajută să renască în
interior iar și iar și iar …

Adrian SIMEANU

Cartea zilelor noastre

Muzicantu` povestaș

În acte, Crețu Răducan. Brăila, 1 decembrie, 1931. Pe afișe, Johnny Răducanu. Pianist, contrabasist.
Compozitor, orchestrator. Om de jazz până-n măduva oaselor. Recunoscut ca atare chiar peste ocean.
Fiindcă genul a slujit vrednic și neobosit. Copios l-a propășit, prin el țara și-a fălit…
Cui vrea să-l cunoască mai bine, îi recomand să citească neapărat „Singurătatea… meseria mea”. O
carte* din primul an de mileniu. Lucrată echilibrat și ușor de lecturat. Plină de-ntâmplări, tablouri, judecăți
inerente și adevăruri. Scrisă fluent, curat, colorat. Cu sinceritate, vervă și claritate. Mărturisire, povestire
despre el și existența-i deloc anodină. Deopotrivă mărturie senină despre locuri și oameni, obiceiuri și
moduri de trai într-un veac cu frământările sale enorme. Îndeosebi pledoarie, cu modestie, despre muzică și
pruncul ei numit jazz…
În ce ne-a lăsat pe foaie, Răducan s-a spovedit. A vorbit și-a izbutit să nu-l facă, astfel, uitat pe
„Giohny de Răducanu”, din neam de Petrea Crețu Solcanu. „Boier din stirpea de mahon a Brăilei”. Nu
numai artist vestit, ci și condei iscusit, de Istrati amintind. Cu nesaț eu l-am citit, da` sunt un pic necăjit că
textu` mic mi-a ieșit pe lângă ce-a povestit și-a destăinuit bogat, inedit, pasionat. Precum a fost înzestrat și
din plin a demonstrat prin ceea ce a creat și în urmă a lăsat. Are dreptate Florian Lungu spunând că Johnny
trăiește în noi și după moartea ce l-a răpit păgubos. Acu` ceva timp, chiar într-o zi de Răpciune…

Muzica zilelor noastre

Alt festin violonistic

Tot la Filarmonica „Ion Dumitrescu”, din Râmnicu Vâlcea. După vreo doi ani de la precedentu`.
Protagoniștii, aceiași: orchestra instituției, Gian Luigi Zampieri, dirijor, Florin Croitoru, violonist.
Realizatori lăudabili ai altui megaconert de concerte, la sediu. Adică-n sala veche-a Liceului
„Lahovari”. Impunătoare și c-o acustică nici că „se poate mai potrivită pentru capodopere din veacuri
trecute”…
„Aidoma celor cântate impecabil, splendid, impresionant de cordaru` bucureștean. Cu-adevărat
un maestru al arcușului de clasă vizibil. Un sensibil vădit, contopit pe viață cu instrumentu-i așa de
cristalin la sunet încât merge la suflet din plin. Pentru că Florin pune laolaltă simțire reală, virtuozitate
indiscutabilă, dăruire nelimitată și-o știință a partiturii copleșitoare.” Neavând nici de astă dată
portative în față. Ci cântând cu lejeritate și exactitate maximă mii și mii de note pe cetera-i faină.
Aparținând în cazu` de față numai fecundului Mozart. Ei bine, am jubilat ascultând nemișcat cele trei
concerte ale acestuia. Simțind din belșug nuanțarea pusă la punct pe deplin de solist. „Dezinvoltura,
virtuozitatea, dulceața pe corzi” și, mai ales, „fioru` liric pregnant”. Transmis cu generozitate celor
prezenți. Nu mulți, din păcate, da` profund cuceriți, neîndoielnic, de-atâtea incontestabile calități…
Desigur, n-o să-l dau uitării, nu ar fi posibil și onest deloc, „în ăst tur de forță simfonic pe Zampieri.
Italiano vero, Gian Luigi e un vioi direttore d`orchestra.” Energic, impetuos, stăpânind știmele la fix.
Ferm, expresiv gestual pe măsură și convingător categoric. „Trăgând după el instrumentiștii
meticulos”, impetuos. fructuos. „Așa că, deși nu-s colectiv numeros, râmnicenii vecini s-au achitat”
și-n recentu` finiș de mai în chip „rezonabil de sarcină”. Am fost acolo cu interimaru` filarmonicii
noastre de la Pitești (și alți doi subalterni), confirm deci fără rezerve. „Dorindu-mi ca și-n viitor să-i
aflu la fel de entuziaști și puși pe treabă util”. Iară tandemu` văzut, auzit și aplaudat acolo la ei, pe
orice altă scenă de profil din țară. Chiar cu ăst omagiu meritat, oricând datorat, marelui austriac.
Succesul, mie la sută asigurat garantat…

Primăvara poeților

a XII-a Ediție, Buzău 2019-2020

După o pauză de doi ani concursul
„Primăvara Poeților” a fost reluat la Biblioteca
jud, „Vasile Voiculescu”, Buzău. Bun prilej de
reîntâlnire a multor scriitori după perioada de
restricții, foarte lungă pentru mediul literar și
cultural.
Evenimentul s-a desfășurat joi, 10 iunie
2021, la Happy Cinema din incinta Galleria
Mall. Concursul la ediția aceasta a reunit un
număr de 38 de volume publicate în 2019,
2020 și a avut șase câștigători. Premiile au fost
oferite de Consiliul Județean și înmânate de
președintele Petre Emanoil Neagu. Juriul
concursului a fost format din scriitorii Titi
Damian, Daniela Șontică și directorul
Bibliotecii Județene „V. Voiculescu”, Sorin
Burlacu.
Pentru volumele din 2019 au fost premiați:
Nicolai Tăicuțu pentru cel mai bun volum
(„Vitregii suportabile”) la categoria Membri ai
Uniunii Scriitorilor”;
Mihaela Roxana Boboc pentru cel mai bun
volum („Terapia ploii de chihlimbar”) la
categoria Nemembri ai Uniunii Scriitorilor;
Victoria-Maria Pripon pentru cel mai bun
volum („Orașul cuvintelor”) la categoria
Debut.
Pentru volumele publicate în 2020,
câștigători au fost:
Tudor Cicu – pentru cel mai bun volum („Nu
ești în povestea aceasta”) la categoria Membri
ai Uniunii Scriitorilor”;
Mariana Cabel – pentru pentru cel mai bun
volum („Dincolo de neguri”) la categoria
Nemembri ai Uniunii Scriitorilor
Laura Cozma – pentru cel mai bun volum
(„Lama dulce a timpului”) la categoria Debut.

De la stânga: Titi Damian, Nicolae Cabel, Emanoil
Neagu, Președinte C.J. Buzău, Sorin Burlacu, director
biblioteca județeană „V. Voiculescu”, Buzău.

În cadrul acestui eveniment și-a lansat
volumul de versuri „Carte de dor”, scriitorul și
regizorul buzoian Nicolae Cabel. Despre
cartea sa au vorbit: Ionel Stănuță, Dumitru Ion
Dincă și Ionel Banu, fostul director al
Colegiului Național B.P. Hașdeu.

Nicolae Cabel

Imagine din sală

Lansare de carte
la Casa Berarilor

Ultimele zile ale lui august. Vreme frumoasă.
Temperaturi adecvate momentului. Doar la Casa
Berarilor temperatura a luat cota emoțiilor.
Evenimentul literar de sâmbătă 28 august a reunit
scriitori buzoieni la lansare de carte: „Moș
Tarcoci” de Girel Barbu; „Greața” și „Poveștile
Code la Muscel” ale scriitorului Petre Rotaru-
Colți.
Evenimentul s-a desfășurat sub egida Asociației
A.S.C.I.O.R.

Nicolae Pogonaru, Stefan Dima Zărnești, Violeta
Bobocea

Au vorbit despre volumele muntenilor care au
coborât cu literatura la oraș: Tudor Cicu, Titi
Damian, Viorel Frîncu, Marcela Chiriță, Ion
Zota.
Maestrul Ion Tăbăcar fotograful nelipsit. Ion
Mânzală (scriitor, Brașov) a filmat și a făcut
poze.
Au participat Nicolae Pogonaru, Corneliu Vasile
(București), Mihai M. Macovei, Cornel Diaconu,
Aurel Anghel, Violeta Bobocea, Paulina
Georgescu, Elena Căpățână, Stefan Dima
Zănești, Dumitru K. Negoiță. Ioana Voicilă
Dobre (București), Florin Zirbo, Nicolae Mușat,
membrii ai asociației, prieteni ai autorilor.
Momentele muzicale au fost susținute de Laura
Constantin, studenta Andreea Brebeanu, eleva
Alexia Tarcoci, Aurel Anghel.

Corneliu Vasile

Mihai M. Macovei, Ion Zota

Andreea Brebeanu

Premiile acordate la Concursul internațional de
creație literară „Titel Constantinescu” ediția a XIV,
Râmnicu Sărat