Fărădelegea lui Călin – Coduș tivil

Echitate și nu prea.
Cazuistica singulară a valorilor exclude importanța împărțirii lor egale. Materiale și manoperă, după acest considerent al echității sau diferențelor infime, neincluse în categoria ale cui, tocmai de aceea n-ar fi trebuit incluse în proprietatea ambilor. (Art. 599)
De 11 ori pe atât. Ce-a rămas din Codul Civil. Mai pun oamenii la comun lucruri, dar să le unifice…. Așa poate Art. 600 să profite, la desperechere, de prejudiciul maxim de 10% din valoarea propriei părți.
Reguli pentru inseparabile bunuri mobile se pot lua de la Art. 598 și 599. (Art. 601)
Interesele…. Publice, private, pot deturna dreptul la proprietate, fie doar și numai cu o limitare. Fiind o generalitate, nici prea multe nu spune Al. 2, privatelor avantaje vădite li se permite modificări sau desființări determinabile în timp. (Art. 602)
Au dreptate. Să se respecte mediul și buna vecinătate. Iar dacă sunt sarcini, în dreptul proprietarului, legea le impune. Și nu numai ea, ci și meteahna ,,… obiceiului…” O fi popular, cutumiar…. (Art. 603)
Mi se păruse că naturalul este sursa înființării și desființării proprietăților. În parte. Observ că m-am înșelat, cu toate că în faza întâi, Art. 604, în aval nicio lucrare nu poate schimba cursul firesc. Apoi, din vina daunelor cauzate zonei din josul apei curgătoare, există o variantă autorizată de juzi care schimbă direcția, pe banii celui de-i stă în coaste. Revenindu-se, spre a lăsa lucrurile cum le-a lăsat Dumnezeu, nici cel din amonte, afectat ori ba, nu poate umbla cât să strice situația fondului inferior.
Se întâmplă să fie vinovat și cel mai de sus, fără ca din josul râului să se poată cumva împiedica ,,… curgerea provocată…” Fantasticul și aici bântuie, dând ocazia ca dintr-o lucrătură pe dedesubt a proprietarului de ordin superior să țâșnească cine știe ce ,,gheizer”. Mai rar așa ceva. Până la despăgubiri, cel din amonte are obligația de a găsi și resursele, și căile de împiedicare a producerii daunelor până la punctul minim. Să nu fie casă, grădini ori cimitire. (Art. 605)
O nouă dilemă. Ce cantitate poate extrage proprietarul din apele naturale sau artificiale? Și de ce să intre pe terenul riveranului opus pentru a face lucrări de irigații pentru sine? (Art. 606)
Ce unuia îi prisosește, altui îi folosește. Celui a cărui cheltuială ar fi excesivă pentru procurarea apei. Nu degeaba, ci ,,… în schimbul unei compensații juste și prealabile compensații…” Ca la… fete, înainte! Prevalarea de acest gest, are nevoie de temeiuri puternice, deși apa este pentru necesități curente. De nu-i convine, se pune pe cerut despăgubiri ,,… proprietarului aflat în nevoie…”, atunci când dovedește că necesitatea era reală. Totuși, tot în ăl necăjit dă legea…. (Art. 607)
Glumesc afirmând că am găsit în sfârșit izvoarele Art. 1. La curentul 608 le găsim în curtea omului, la dispoziția lui, cu condiția neafectării beneficiarului de pe cursul inferior. Schimbarea direcției? Poate sau deloc, când afectează localități întregi și nu li se mai satisfac, astfel, nevoile curente.
Iarăși sunt dispărute din ipoteză identitățile persoanelor ce ar seca, micșora, altera debitul izvorului și modul. O propunere personală ar fi prin călcarea neautorizată a proprietății. Singura. Al. 2 cere restabilirea situației anterioare. Al. 3 dă sens izvorului ,,întinat”, ,,prădat”, reducând versiunea modificării curgerii împământenite: aparține unor fonduri învecinate. (Art. 609)
610 trimite la completările din reglementările speciale ce privesc regimul apelor.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share