Propoziții pretențioase – Aculeii

Primul gând, următorul și cine știe ce altceva.
Acasă le vezi altfel, departe de ea schițezi doar un contur. Și de nu crezi, cei rămași, la primul telefon te mai anunță de una și alta. Plouă, intră zăpada, încât prima grijă la întoarcere, pentru luna august de vacanță, este să faci adăpost zidurilor înalte, ușilor și ferestrelor abia remaiate. Adagiul – o copertină-terasă, un acuplaj ce cuprindea mare parte din casa veche și la fel din cea nouă, mai jos cu mai mult de un metru de strașina celei vechi și aproape de placa de beton a etajului celei noi, cât ținea balconul. La Stănel, căci nu isprăvisem povestea celor trei lucrări. O treabă simplă, încetinită la capăt de rând, la îmbinarea cu zidul, tablă pe șarpanta de lemn, jgheaburi la poale și burlane pe stâlpii de cărămidă. Casă mare, nevoi multe. Stabilire definitivă în România, reluarea priorităților. Căldura după dorința proprietarului, centrală pe lemne, ocuparea spațiului dintre vecinul dinspre Poiana Mărului și construcția etajată cu o clădire multifuncțională. Addenda – garaj, camera centralei, depozit momentan de combustibil lemnos. Acoperiș în două ape, reamintit de hărțile google, pe care stau așternute mărturie zilele de încropire a lui. Însă nu toate uitările necesită reîmprospătare cu instantanee. Gutuiul dinspre casa veche, scăpat de mazilire, a rămas întipărit din două motive: propunerea de tăiere a picat, jena produsă de ramurile lui, ce ne acroșau ba pantalonii, ba tricourile, ba, în ceea ce mă privește, părul.
Calea întoarsă pe inelul format din cele două străzi, mă readuce în vale, pe colțul opus, de unde ar fi trebuit să încep periplul meșteșugăresc. Două femei, un imobil cât două, câteva jgheaburi și burlane începând de la mijloc, înconjurându-l pe partea din spate. Și unul la bucătăria de vară. Desigur, impedimentele ,,neașteptate”, din gama plăcerilor ,,sadice” ale lui tata, de chin. Ba că nu-i loc de îmbinare a jgheaburilor la sol – magazii, copăcei și vii -, ba că încercările de reglare a cârligelor se lasă cu secționări și ruperi ale lor de cât de ruginite sunt și cât de oțeloase fuseseră, bă că n-ai unde pune scara cât să ajungi la ,,râvnitele” ciuciure în siguranță. Și altele. Deja acuzele noastre se transformaseră în simple formalități de enumerare.
Mai sus, pe Poiana Mărului, la numărul doi, la o doamnă profesoară. Lucrare de ,,inspirație literară”…. Uneori pare totul în regulă, deși semne că exploziile de nervozitate se pot declanșa sunt de la primele ore și scule puse în traistă, ladă și găleată. (Aproximativ debutul din tableta de la acel moment.) Următoarele ,,clipe” aveau doar rol de a acutiza mocnitul conflict, întărâtat de comparațiile și atributele picurate printre lipituri. Așa începusem, principala îndeletnicire din acea zi ocupa sistemul pluvial, înlocuit pe toate părțile casei, în trei, cu un Cristi smulgător de vechituri, cu strigături de grijă ca să nu producem alte pagube inutil. Prima dezvinovățire, că-i sunt acurate desprinderile jgheaburilor și că-n definitiv, face cum vrea și mie să nu-mi pese. După ce am reușit totuși să le așezăm omenește pe poziții, jgheaburile și burlanele, ne-am dedat la vopsirea acoperișului. Iar la final, cum lesne și normal ar fi fost, să fim plătiți. Numai că se tot amâna din pricina unor alte mici cerințe despre care nu se discutase inițial: câteva scânduri de peticit unele goluri la confluența dintre magazie și casă. Ars a sărit Cristi. Strânsese deja sculele. Înfăptuită doleanța. Strângere de scule. Întors de la mașină, constată, Cristi – ceea ce devenise relevant și de netăgăduit de mine și de tata – explodează: ,,Da’ ce, sunt prostul vostru, vă bateți joc de mine?” Nici noi nu stăteam mai bine cu furia, o estompasem doar ca să nu pierdem timp acuzând proprietăreasa că este sucită și își tot aduce aminte de câte ceva. Nesemnificativ. Ne ,,rugase” să-i lipim niște oale și niște cratițe în care punea mâncare pentru păsări, niște ciurucuri. Culmea, tot ea ofuscată când i-am făcut devizul de lucrare și după ce făcusem pe taximetriștii până la Primărie. Loc care a pecetluit o nouă sintagmă de uz familial: ,,M-ați jupuit!”

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share