Cotețul cu metafore – Țara noastră
Țara noastră
Țara noastră ca o floare,
fără nici o datorie,
a ajuns acum datoare
și plătim cu toți chirie…
Când a fost la `89,
noi ne-am bucurat cu toții
c-o s-avem o viață nouă,
însă, ne-au furat-o hoții!
Am crezut în revoluții
și în mintea de pe urmă,
însă nu găsim soluții
să nu mai trăim în turmă!
Țara noastră ca o floare,
cu munți, ape și păduri
se sufocă-n poluare,
cor de drujbe și securi…
Țara noastră se împarte
între cei rămași acasă
și ceilalți, plecați departe
pentru pâinea de pe masă…
Țara noastră-i sfârtecată
de ambiții și orgolii
iar gloata e exploatată
de-mbuibații din fotolii!
Munții noștri aur poartă,
noi ne zbatem în noroi,
iar speranța pare moartă
pentru unii dintre noi!
Venetici pe care lumea
nu putea să-i mai încapă,
au ajuns aici, și culmea!,
otrăvesc pământ și apă…
Țara noastră-i țara noastră,
săracă, dar și bogată
e gutuia din fereastră,
pâinea caldă în covată…
E Coloană și Sărut,
e triumf, dezamăgire,
și descântecul tăcut
risipit în nemurire…
E și dangătul de clopot,
și surâs de heruvimi,
e și herghelii în tropot
de vitejii serafimi…
E Luceafărul de seară,
e și doină și baladă,
scrise-n lacrima de ceară
încrustată în zăpadă…
Țara mea e numai luptă
cu securi sau baionete…
Obosită, a fost și ruptă
de colhozuri și soviete…
Azi, în țara noastră este
o continuă furtună
de nemulțumiri, proteste,
căutări de viață bună…
Nu ne mai găsim limanul
de hodină a țării noastre,
căreia-i suntem dușmanul
provocându-i doar dezastre…
