CulturăPropoziții pretențioase

Propoziții pretențioase – Acreați

Cutremure zilnic. Cele din suflet.
De vină aceeași ureche, bună de acordor, nepotrivită la auzul chestiunilor…. Pe acea fundătură ,,zguduită” până-n ultima țâțână de cercevea fusesem și cu altă ocazie, ultima casă pe stânga suferea de ,,putreziciune” pe la jgheaburi. Evident și pe la burlane. Să fi venit lucrarea pe filiera lui nea Sârbu, vecinul lui tata, fiindcă în amintirile mele proprietarul a rămas al comunității adventiste. Ori undeva prin Căscați. Detalii despre operațiuni… doar cele legate de spatele casei, îngrămădit între ziduri și clasicul gard vicinal din plasă, în care ne acroșam la fiecare schimbare de poziție a corpului. Mai dă găuri, mai bate brățări, mai pune scară pentru lipiri, tăieri și fixări de ștuțuri, mai prinde șuruburi. Și mai ieși de poți. Prunișori ca pe degetul mare-n tulpină, urzici, buruieni. Acolita meserie căreia-i oferi ce-ți cere până la a-ți sfârteca hainele, carnea de sub epiderma ,,iuni” – acromia instalată din an în an mai evident -, până la a-ți chirci degetele, a-ți contorsiona corpul, a sta uneori cu susu-n jos. De aceea uneori nevricalele se întreceau până la a degenera în amenințări de renunțare și punere în practică imediată.
Ne acrirăm cu timpul până la a mă determina să nu mai calc pe la atelier deloc, unul dintre motivele angajării mele în cultura locală. Sporadic mi-am mai făcut timp să umblu cu ,,gașca” familială ulterior. Am preferat să mai acordez o chitară, o viorică, o coardă de pian și frecvențele ieșite din spectrul temperat ale protagoniștilor de pe scena râmniceană. Oi fi ales înțelept, pripit…. Doar decesul lui tata mai înclină balanța către zorul dat să scap, să fug…. Mă apucase acrinia glandei de dă curs voinței, nebuniei de-a face din fiecare zi un teatru de operațiuni și de dezbateri interminabile, inconciliabile. Actanți aproape de separare sau în curs. Acuzări permanente de obstrucție a lucrului, învinuiri de limbaj licențios, vulgar, degradant. Și-am mers înainte până nu s-a mai putut. Disponibilitatea mea se redusese din cauza meseriei actuale la două-trei ore când și când.
Poate și din cauza unor personaje cotidiene infiltrate în relațiile cu tata, trecând de la salutul cuviincios și câteva banalități aruncate în pierderea timpului la amiciții declarate…. Bunăoară vecinul din vale, fost difuzor de presă la colțul stradal unde trona odinioară magazinul de feronerie și nu numai, Tractorul, ce în urmă cu o lună, nenumărând toate imperativele cereri anterioare, expuse cu un stil ce amintea de amenințările mafiote de film, a reiterat, în lipsă, închipuita sa conexiune cu capul familiei noastre: ,,Bă, Sandu mi-a fost ca un frate!”
Ca să strâng laolaltă străzile de la Matei Basarab până la șoseaua E85, îmi este necesară strada Râmnei, Poiana mărului, și încă vreo două. Prima….
De din josul ei, de la Milea bar și ateliere auto, mai acușica pe dreapta după intersecția cu Dreptății, vechiul pălărier, tatăl, l-a chemat la sine pe tata pentru toate stricăciunile trecerii anilor. În primul rând i s-a cerut să rezolve zona unde casa și restul vechilor acareturi au fost legate nu tocmai potrivit, urmând să primenească acoperișul foișorului. Să nu se creadă că imperativele ne-au deplasat acolo. Ci rezolvarea. La fel de complicată ca imobilul și amenajarea lui – poziționat pe o cocoașă, cu zece trepte până la primul nivel, încă vreo zece până la al doilea și mai puține până sus. Un luminator pe mijloc, două dolii și legături cu părțile, altfel am fi repetat isprava celor dinainte, către care se îndreptau toate acuzele noastre.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share