Cotețul cu metafore – Sonetul vremii de restriște
Sonetul vremii de restriște
Mai respirăm, căci prea trăiam în pripă,
mergând spre tulburata Vreme de Apoi,
și-am vrea să facem drumul ăsta înapoi,
poate nu ne ajunge amarnica de gripă…
Suflarea ne e tot mai mult îngreunată
și ne e frică să ne luăm temperatura
ni s-au restricționat și dragostea și ura
iar inimii i-am ordonat să nu mai bată…
Din seci și insipide ordonanțe militare
se-aruncă din belșug sămânța fricii
ce ne sugrumă tentativele de evadare…
Pe drumul ăsta, mergem numai singuri,
căci, condamnați la neagra disperare
ne vom fi infectat demult cu… nepăsare.
