Fărădelegea lui Călin – Corul tivil
Dărâmi, refaci, se cheamă….
Mințile mele, când desprind bucăți dintr-o… clădire, greu le mai găsește și le mai întrebuințează pentru a redefini fostul tot. ,,Materiale” este un cuvânt generos, dar ultra neidentificabil ca parte a unui imobil, în sistem de provizorat provocând dileme și mai puțin elucidabile. De aceea întrebuințarea teoriei apartenenței la același termen stă sub semnul…. Se mișcă, devine obiect mobil. Noi sau vechi, încorporate sau reîncorporate în imobil, devin imobilul însuși. (Art. 538)
Alea care nu sunt alea sunt celelalte. Nu-i imobil, e mobil. Mai că mă frământai degeaba. Până și nevăzutul are însușirile obiectelor. De-o fi electrificata undă magnetică, curentul de la priză, alte și alte produse asemenea, de prins și eliberat, oricine-o fi ăla de stă la pândă să ia cu o mână și să ceară pentru dat cu zece, că-i statică sau i se plimbă urma. (Art. 539)
Mai pe-nțelesul oamenilor, căci mai puțin de atât nu mai pricep nici eu. Ce-i în pământ, bogăție dară, de dă-n rod sau e doar o ridicătură de se aciuiază om și animal în ea, au anticipativ identitate mobilă. De le vor inșii detașările. Cu notare în cartea funciară. (Art. 540)
Îmi dau cu părerea: patul, cearceaful, perna și pilota-s ,,universalitate de fapt”. Îmi aparțin și m-ajută – nu încă, să aștepte până termin articolul – la tras aghioase. Da-mi spune Al. 2 că ar putea să devină separabile în acte juridice. Poate l-a-mpărțirea matrimonială de separare. N-am eu de gând așa ceva…. (Art. 541)
Bunurile imobile cu legile lor, cele mobile cu altele. (Art. 542)
Aerul nu se măsoară (încă). Îl trecem la nefungibile. Petrolul, aurul și alte ,,nestemate” la fungibile: au greutate, au număr și metraj. Baiu-i că emiterea unui act juridic îi poate schimba statutul. (Art. 543)
Strâmbați-mă, mă! Tiii! Consumptibile și ne. Ce-or fi avut consumabile, înstrăinabile? Cu metoda de la Art. 543, să le faci… invers. (Art. 544)
Le dădu prin cap să mai lase cuvintele… pretențioase. Mai făcusem și bășcălie, dar și apologia vorbelor nepotrivite vizavi de ,,împărțirea în natură”. Păcală să fi interpretat Art. 545. Lua un obiect, pleca pe câmp și-l diviza cu ce-i venea l îndemână. Schimbând astfel certitudinea că nu se poate, cât îi el de compact. De-un pitoresc….
O dădu Codul Civil pe explicații…. Bunul altui bun de satisfăcut dorințele e accesoriu. Dacă vrea proprietarul lor. Tot el bodogănește pe parcursul celor șase alineate despre soarta și statutul lui. (Art. 546)
Se făcură anul ăsta. Fructele. Până și productele avură pierderile micșorate. În mare, produse din bunuri. (Art. 547)
Adică pui ceva și din el obții un câștig, nediminuând totul acesteia. Categorisite ca naturale, industriale și civile. Nu pui mâna pe nimic și din pământ, din animale, de la sine, se obține surplus. Intervii asupra unor obiecte… și nu ieși în pierdere. Închiriezi, arendezi, ți se trimit dividende…. fruct, deci. (art. 548)
La producte pierzi din bunul exploatat, dar tot negustor te numești și nu-i de colea și-un mic surplus. Pădure, piatră, carieră…. (Art. 549)
Ale cui ,,e”? Ale lui Tetea. Fructe, producte, merg în buzunarul proprietarului bunului exploatat cu pierderi sau fără. Când? După pro… ,,desprindere”, zice Al. 2. De pe o zi pe alta. Chestiunea de la Al. 4 nu-mi place. Nu-i acordul proprietarului, pentru ce să ceară un utilizator ce-a cheltuit cu producerea și perceperea fructelor? E destul de ciudată o astfel de stipulare. Al. 5… lasă cheltuitorul să rețină produsele până la obținerea contravalorii sau să le restituie în baza unei ,,… garanții îndestulătoare” de a proprietar. Și discriminant, și ticălos. (Art. 550)
