Spații culturale nr. 53 (13)

Nicolai TĂICUȚU

RAFTUL CU CĂRȚI

Calistrat Costin, Fericit cel care…, Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2017, 97p. În cronica la acest recent volum, Valeria Manta Tăicuțu remarcă: … Maestru în jocuri de cuvinte bazate pe echivoc, poetul băcăuan surâde cu tristețe și resemnare, într-o lume nebună, în care, de fapt, nu se întâmplă nimic. (…) El a rămas, (…) așa cum îl știm, blajin și sarcastic în egală măsură, scriind versuri ca să nu moară, cugetând la câte-n lună și soare nu pentru a afla răspunsuri, ci pentru a nu lăsa odihnă spiritului…

Victor Munteanu, Guardino del mulino a vento/ Paznic la moara de vânt/ Di Felice, Edizioni, Martinsicuro, Italia, 2017, 177 p. Versiunea în limba italiană aparține lui Geo Vasile, care semnează și prefața la acest volum. Criticul menționează: … Poeziile lui Victor Munteanu atestă un riguros constructor de improbabilități, ce încearcă să descifreze tainele ființei și ale lumii prin metafore, oximoroane, comparații și analogii. (…) Opera poetică a lui Victor Munteanu pare a fi destinată purificării prin mijlocirea tainelor frumuseții pure a cuvântului, ale existenței ființei ce se confruntă cu paradigma postmodernă a predestinării: sfârșitul sau mântuirea.

Gina Zaharia, Nomade, Editura Omega, Buzău, 2016, 87 p. Într-o cronică literară la acest volum, Cezarina Adamescu spune: Prin poezia ei ultramodernă, Gina Zaharia creează o lume aparte în care intri ușor derutat, ca-n Labirintul lui Dedal, dar în cele din urmă găsești cărarea spre luminișul de unde survine ființa. Ea este o poetă formată, în deplină maturitate artistică, având iscusința condeiului, pe care-l stăpânește perfect, ca și principalele mijloace de expresie cu care operează inserții într-un real-imaginar și benefic.

 

Tudor Cicu, Scrisori din prisaca de la Negoșina (libertatea de a citi) -, Editgraph, Buzău, 2016, 179 p. Pe coperta a patra a cărții, Emil Lungeanu afirmă: Experimentul eseistic original la care te invită colocvial Tudor Cicu, aproape luxuriant în ramificații și analize dar mereu agreabil, rafinat, doct fără scorțoșenie, documentat beton, reușește să ducă la capăt cu succes un travaliu de 180 pagini. Eu unul am citit-o ca pe o poveste, și deși „poveștile înving moartea, sau cel puțin o amână” – de la D.R. Popescu citire – totuși la urmă, nu știu de ce, poate tocmai pentru că a luat sfârșit, m-a întristat.

Titi Damian, Muscelenii – vol. IV, Ruina, Editgraph, Buzău, 2016, 427 p. În Nota autorului, scriitorul Titi Damian menționează: … Povestea satului în destrămare și degradare am imaginat-o în acest roman pe două registre narative. Unul – la persoana întâi – vizează relațiile tensionate din interiorul familiei, generate de instinctul de proprietate, căpătând forme aberante. Celălalt – realizat la persoana a treia – adună numeroase personaje și evenimente semnificative din viața satului, fundal solid pentru celălalt plan…

Marin Ifrim, Din/ spre Teatrul „George Ciprian”, Editura Teocora, Buzău, 2017, 120 p. Cartea despre teatrul din Buzău (dramaturgi, actori, fapte) are în partea finală câteva (p)referințe critice la aparițiile editoriale anterioare ale lui Marin Ifrim. Referitor la Cartea Teatrului-evocări din culisele Teatrului „George Ciprian”, Ioan Stoica, printre altele, menționează: … Cartea lui Marin Ifrim proiectează o lume în continuă mișcare, preocupată să găsească formule eficiente de promovare și valorificare a fenomenului teatral autentic, ferit de rutină și cabotinism… La aceeași carte se referă și Georgică Manole, Ion Machidon și Dumitru Dănăilă, iar Magda Ursache scrie despre Cartea de muncă.

Liviu Chiscop, Prozatorul Bacovia, Editura Babel, Bacău, 2016, 140 p. În ampla prefață (Proza bacoviană), scriitorul Cassian Maria Spiridon precizează: Prozatorul Bacovia, condensata carte a lui Liviu Chiscop, este o primă încercare de cuprindere exhaustivă a paginilor de proză artistică și nonartistică ale băcăuanului George Bacovia. Inventarul complet al celor câteva zeci de pagini sunt, cum subliniază și autorul, o propunere și un îndemn – le consider întru totul îndreptățite și necesare – spre editarea integrală a ceea ce se cheamă „proza bacoviană”.

 

Cornel Galben, Lecturi aleatorii, vol III, Editura PIM, Iași, 2017, 148 p. De data aceasta, Cornel Galben adună 50 de scurte referințe critice referitoare la cărțile a 50 de scriitori români. Numim pe câțiva: Vasile Bardan, Mirela Bălan, Steliana-Delia Beiu, Leo Butnaru, Calistrat Costin, Loredana Dănilă, Alexandru Dumitru, Ion Fercu, Ion Gându, Tincuța Horonceanu Bernevic, Eugen Ionescu, Ion Tudor Iovian, Gheorghe Izbășescu, Nicolae Jinga, Valeria Manta Tăicuțu, Octavian Mareș, Valeriu Matei, Mihai Merticaru, Sânziana Mureșeanu, Cornel Paiu, Mariana Pândaru, Marieta Rădoi Mihăiță, Mariana Rogoz Stratulat, Dorina Stoica, Valeriu Valegvi, Octavian Voicu.

Viorica Băluță, Dans poetic/ Danse poétique, Rovimed Publishers, Bacău, 2016, 124 p. Transpunerea în limba franceză aparține Florentinei Stanciu. Semnează prefața Iuliana Clima-Caraghin, iar postfața, Mihaela Aionesei, din care redăm câteva aprecieri: … Ani în șir frământările și cuvintele s-au ciocnit de sine, s-au furișat spre lumină sau au căutat adăpostul de sub coastă, exersând în taină pașii înainte-înapoi până când au învățat mișcările unui „Dans poetic” grațios care astăzi vine să ne încânte cu delicatețea unui vals al sinelui cu sine…

Adrian Lungu, Taine, Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2015, 307 p. Pe coperta a patra a cărții, Calistrat Costin menționează: Adrian Lungu are neîndoielnic instinct de povestitor, știe să o facă, să extragă din banalul cotidian sensuri esențiale, devenind interesant fără efort aparent, istorisind fapte și întâmplări oarecare. Bun psiholog, autorul prozelor Armistițiu cu anii copilăriei (2009), Maria (2010) și Eroarea (2014) este un veritabil maestru în materie de „flesh-uri”, miniaturi prozastice de tot pitorescul, spre deliciul cititorilor, prin naturalețea analizei (frizând pe alocuri naturalismul), creator de viață adevărată în toată puterea cuvântului.

Valeriu Marius Ciungan, Prin lentila umbrei, Editura Arhipelag XXI, Târgu Mureș, 2016, 110 p. În Cuvânt înainte Iulian Boldea apreciază: … Poetul trăiește acut în spațiul de indeterminare al propriilor viziuni, își transcrie cu ardoare trăirile, în versuri crispate, tensionate, articulate în registrul unei fervori atent și corect redate pe pânza atât de diversă a poemului. Poeziile mai noi ale lui Valeriu Marius Ciungan dovedesc maturitate stilistică, o tendință de reîmprospătare a imaginarului și o voință neîndoielnică de structurare atentă a substanței lirismului, în direcția unei lucide percepții introspective, capabilă să confere poemului o mai limpede expresivitate și acuitate simbolică.

Mihai Vintilă, România văzută dintr-un colț de Bărăgan, Editura Infoest, Siliștea, 2016, 203 p. Autorul spune într-un scurt cuvânt înainte: Avem multe enervări provinciale, multe luări de poziție la situații care mor a doua zi dar cărora, de cele mai multe ori, le trebuie un răspuns. Pentru că cineva trebuie să le dea un răspuns. Altfel tăcerea noastră nu va face decât să aprobe minciuna, mârlănia, hoția și prostul gust. E datoria fiecăruia de cetățean de a avea o poziție. În fond nu ne rămâne decât optimismul și ziua de mâine. Tabletele din acest volum (…) sunt o radiografie a Brăilei și României privite dintr-un colț de Bărăgan numit Siliștea.

Vali Boncu Constantin, Cu tine până la capăt, Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2016, 200 p. Pe coperta a patra a volumului de poezie, Emilian Marcu face câteva mențiuni: Mai mulți scriitori, unii foarte importanți, și-au exprimat opinia cel mai adesea favorabilă, despre scrisul liric sau epic al lui Vali Boncu Constantin. Este de remarcat în poemele sale modul concis de prezentare a stării poetice, fără risipă de cuvinte, situându-l mai aproape de Bacovia decât de Arghezi. (…) Sinceritatea este arma cea mai puternică, în fond, Vali Boncu Constantin nu scrie poezia, ci el chiar o trăiește.

Toader Titi Roznovanu, Amintiri răzlețe, Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2013, 159 p. Pe coperta a patra a cărții sunt redate câteva opinii ale criticului literar Nicolae Sava: … Prozele lui Toader Titi Roznovanu nu sunt lipsite de reflecții teoretice, sfaturi, dar și de stereotipuri existențiale sau parabole cu irizări de basm. Cele mai multe dintre prozele volumului sunt developări ale unor clipe frumoase din copilăria și adolescența autorului sau din perioada militară… Alte referințe critice, consemnate în carte, aparțin lui Calistrat Costin (prefață), Emilian Marcu și Grigore Codrescu.

Mircea Constantin Jurebie, O, tempora…, Editura Egal, Bacău, 2016, 120 p. Elisabeta Grasu își încheie astfel prefața (Sub semnul timpului…) la acest volum de versuri: … În peisajul cultural băcăuan, Mircea-Constantin Jurebie aduce prin acest volum parfumul vremurilor trecute, când iubirea era profundă, tandră, sacră, când timpul torcea clipe de fericire și îmbia la visare. O, tempora… este o carte de suflet.

Valentin TUFAN

Apus electric

Se zbate un abur molatic peste soborul de patimi cuibărite în apus,
o searbădă reîntoarcere în trecut îți lasă gura pungă –
îți activează simțurile un dor electric pe care îl asimilezi
ca pe o doină ce-ți răsună din miezul sufletului.
Pe lângă stâlpii de telegraf
se zbat himerele cuvintelor topite până în miezul înțelesului,
șoaptele sărută buzele umbrelor
ca refractarea dintre două respirații ce-ți escaladează simțurile –
e acel moment de climax absolut
când apusul surâde electric prin doi ochi
ce pier odată cu ultima rază de soare,
acel moment când norii îți cad la picioare și te dezmiardă seninul soarelui
rezultat din împreunarea mâinilor noastre
făcute pumn.

Suspendat

Soarele zace pe cer ca o dâră de osânză în umbra aluatului de moloz
îşi plimbă reflexiile ca o ruletă rusească gata să-şi muşte declicul în plin colb de catran.
înăuntru totul e suspendat
ca o revizie tehnică căzută peste împrejurimi.
eu îmi adun în perfectă armonie gândurile şi mi le definesc pe valori într-un sistem gradat – în weekend îmi curg prin vene
toate zilele schimonosite una-n alta și-mi încep jocul de domino al gândurilor căzute-n sincron.

himerele se zbat printre văpăile aruncate de asfalt – totul e o sculptură nefinisată din oasele căinate ale strămoşilor,
făcute cumpănă spre-nvolburarea de lacrimi
– reprezintă echilibrul –
căci aşa i-a spus cândva acel pygmalion care-a iubit-o până a prins viaţă
i-a adăugat abundență, veşnicie și dor,
i-au picurat rugăciunile-n sânge până s-au ridicat la cer ca o jertfă dogmei creștine,
i-au călcat glia popoare și i-au îngropat în măduva oaselor scrisul moştenit la Tărtăria

un strat de praf presărat peste icoana apusului și un miros de vară seacă -/ România.

Intervalul dintre două respirații

Distanța dintre două mângâieri
și un surâs zămislit din ceea ce înseamnă
revărsarea unui nou început

prin diminețile de Duminică uneltești
și mi te-arăți în toate existențele și efemeridele
din cursul de zi cu zi,

în toate ploile mărunte în care te întrupezi
și-mi atingi creștetul ca-ntr-un botez izvorât
din puritatea ființei tale candide,

în fiecare scobitură și rost reușești să dăinuiești
ca o comuniune strânsă și să-mi îndoctrinezi frământările,

în fiecare adiere de vânt îți ascult șoaptele
ca un preambul al intersectării noastre imponderabile din vis,
acolo unde ne-ncrucișăm respirațiile
și ne adulmecăm unul altuia năzuințele aprinse –
lampioane difuze spre tărâmul lui Eros.