Cotețul cu metafore – În izolare
În izolare…
Foaie albă de papirus
ne-am căpătuit cu-n virus
care ne închide-n case
și ne bagă frica-n oase…
Virusul vine din China
și el poartă toată vina
că-s bolnavi italienii
și se-ntorc diasporenii…
Se întorc românii-acasă
într-o emigrare-n masă
făcând drumul înapoi
de la Roma-n Dorohoi!
Ei vin grabnic, fără teamă,
însă sunt opriți la vamă,
unde sunt interogați
dacă ei sunt infectați…
Dar, românul, se cunoaște,
deloc nu va recunoaște
că el a fugit din ,,Cizmă”
ca să n-avem pe el pizmă!
Până ieri ,,cari amici”
astăzi îi simt gustul fricii
că nu vor intra în țară
de unde ei emigrară
Românul nu se dezminte,
cu seninătate minte,
și deloc nu se gândește
că pe alții-mbolnăvește!
Chiar de păcălește Vama,
își îmbolnăvește mama
și copiii și nevasta,
aducându-le năpasta…
Când ajunge-n România,
îl apucă pandalia
că nu a găsit condiții
și dovezi de amiciții…
Că nu intră-n izolare
fiindcă el virus nu are,
știe sigur, n-are cum
și e obosit de drum…
Între timp, la nivel mare,
Orban intră-n izolare,
simțind că iar a învins
și scopul și l-a atins…
Și ca într-o dramoletă,
miniștrii, în izoletă,
depun iarăși jurământul
că vor moșteni pământul…
Se impune cu stringență
acea ,,stare de urgență”!
Da, așa e oameni buni!
E urgență, dar… de luni!
S-au închis școli, facultăți,
s-au creat dificultăți
s-au sistat filme și baluri,
și ne izolăm în… mall-uri!
Mari orașe sunt pustii,
nu se mai aud copii
cum se joacă printre blocuri
sau prin orice alte locuri…
Iată că vremea din urmă
ne-a găsit tot într-o turmă,
cum am fost și înainte
când trăiam doar cu instincte…
Azi, deși-i evoluat,
omul nu prea s-a schimbat
căci a rămas animal
acționând instinctual…
De exemplu, eu, să știți,
de mine să vă feriți,
căci, deși nu-s virusat,
frica mi s-a activat…
Mușc și zgârîi pe oricine
se apropie de mine
la mai puțin de un metru
și nu are-un termometru!
Nu las orice gură-cască
să vorbească fără mască,
căci eu fug, renunț la tot
când văd că tușește-n cot!
Sunt un animal feroce
deși n-am fost prea precoce,
dar mă înmoi când văd sânge
sau pe cineva că plânge…
Sunt sălbatic ca un Leu
(deși sunt Fecioară eu!)
și agil ca o panteră
care, carnea o preferă…
Sunt și pește și berbec,
cu păsările mă întrec
și în zbor dar și în cântec
când e vorba despre… pântec!
Foaie albă de papirus
am zis că vă spun de virus
și-ați aflat că-s plin de vicii.
Scuzi, mio cari amici!
Virus trece, virus vine,
voi nu m-ascultați pe mine!
Virus vine, virus trece,
eu am pus vinul la rece!
