Brigada diverse – (M)oise – poe(m) (b)y…
18 iulie 2021
Nu bănuiam că până și gura lulelei va ajunge să țină metaforic cititorii în…. Așa e dragostea, arde măsurat metri cubi la aragaz.
Dacă la mâncare se poate, de ce nu și la vaccin? Acolo o zi, două… nu se bagă de seamă că termenul de garanție a expirat. Să ne spună totuși V.G. dacă există promoție. Dar fără mici, mai degrabă un ban….
Orașul nostru e pe harta eradicării conflictelor și eficienței. A ajuns deja la nivelul ,,rapid”.
Știm și noi cazuri. Se-nchină să ia nunți, pardon, evenimente. Stau și mă întreb, nu-i cam puțin 9 șpăgi în zece zile? Și de ce de nouă ori necinstit și doar o dată ușă de biserică?
Fotografiile spun mai mult decât jurnaliștii în cuvinte. Cubanezii nu mai sunt ce erau, arată ca ascultătorii noștri de manele.
Vindicativ, pricep. Ce nu-mi dă prin minte cum de le-a trăsnit ,,vracilor” o asemenea terminologie care în loc să atragă, respinge. Închipuiți-vă un suc ,,mucolitic”…. Acum consumați-l!
Patria a ajuns să fie nărodul, sălbaticul, animalul și mai presus de toate țara din care se fură și se jefuiește. Iertare, Vladimirescule!
Mâncatul semințelor stă în firea românului. Și înjurătura. Măcar l-or fi ocărât zdravăn pe puști pentru ele? Le invit pe cele două femei să treacă la fapte coercitive și-n lăcașul domnului. Semnalasem o spărgătoare de floarea-soare (de pe imașul rural) acum o lună.
Vai viața mea! Mii de euro, locuință la Bruxelles și ea se plânge că supa-i cam chioară și coltucul de pâine abia-l bagă sub nas de atâta treabă. Vai, dragă, vai! Pe deoparte are dreptate…. Mâncai și eu acum vreo trei ani, cum ieși din hotelul Thon, imediat în stânga. O apă cu roșii – fierte-nefierte – și-un clasic cartof cu piept. Nu grozave, însă exorbitant de scump: 22 de euro. Ca să nu mai povestesc de trei cola la două azvârlituri de băț de parlamentul ce-o ține pe femeiușca asta nemulțumită nemâncată, vreo 10 euro, de frig și de ignoranța celor de ne invitară….
Ce mai seamănă…. Noi și japonezii suntem ca frații. Nu tu repetenție…. Cam atât. Fiindcă la capitolele celelalte, spicuite din cine știe ce glosar cu cele mai reprezentative obiceiuri școlărești, nu ne potrivim. Cândva le aveam și noi cu periuța de dinți, cu creșterea copiilor în regie proprie, cu etica și morala în orar…. Ba și-o curățenie exemplară în fiecare zi. Nu cot la cot cu cadrele didactice cum fac ei…. La noi nu se mânca la școală, fiecare avea pachețel de acasă, inclusiv profesorul…. Da’ care a fost motivul inserării știrii…. Apăi cele 30 de minute avans între masa profului și a elevului, timp, spune articolul, în care organismul ar putea detecta alimentele alterate – și este fals. Adevăratul motiv al obiceiului nipon fiind considerentul ,,elev – viitorul țării”. Prin urmare: să moară profesorul ca să trăiască școlarul.
Nu mai bine procedează ai noștri? Medicii care nu vor să se vaccineze. După alții – mai fusese unul de le voia lacăt pe meserie – la fel. Vezi doamne c-ar fi lipsă de educație. Poate de informație, domnule doctor Ciurea.
De bine, de rău, pusese picioru-n gâtul tuturor roșiilor. Cam dictator, dar nu-i bai, la poporul român e de bun augur. A ieșit, și ce? Până și Adrian și-a spălat păcatele.
La auzul piedoneadei ,,Lăsați-mă să-mi fac treaba de primar!” te-ntorci la despotismul și autoritatea lui Dragnea. Măcar Liviu n-avea protecție divină la purtător și nu-l clama pe însuși Creatorul drept pavăză. Vin vremuri… și mai grele.
