Propoziții pretențioase – Aciolau
De-ale acrelii și aciuări încă destule. Precum și nouă ne fu dat nu doar zahărul, nu doar dulceața clientelei.
Căci nu oricine se acomodă lesne cu noi, cu intempestivul comportamental izbucnit din nimic ori din toate. Sau cu prețul nostru. Per foaie, per metrul de jgheab și burlan, per reparații, dărâmat hoarne (hornuri, desigur, dar așa e uzanța la noi), refacere lemnărie, modificări diverse…. Cârcotașii îi sesizam de la primele întrebări, puneau paranteze peste paranteze, ,,acolada” la final, moment când ne acontau, măcar cât să acoperi cheltuielile cu materialele. Ori nu. Semnalul dat de ,,Ne mai gândim” era cu siguranță pe trei sferturi renunțare la serviciile noastre. Puțini au dat îndărăt după ce consultarea altor meseriași le-a furnizat o profundă dezamăgire, în loc să economisească, constatau că se depășea cu destul propunerea noastră. Se-ntorceau cu coada între picioare, spovedindu-se. Tentația mare era refuzul, se transforma apoi în ,,Hai să-i dăm arogantului o lecție de bonomie.” O primea câteodată la costul final, fără să luăm nimic din ce nu ni se cuvenea, sau îl mai amânam, invocând motive diverse, majoritar adevărate.
Un eșec și un semieșec pe strada Dreptății, ambii vecini, ambii încurajându-ne cu existența asigurată prin ,,racolarea” noastră pentru…. Și nu-i de colea să fii invitat să reliefezi minusurile și plusurile învelișului cu tablă tip țiglă, nici să te cocoți pe casă cu pixul, caietul și ruleta, să-i faci hatârul și să nu fii cel ce continuă până la ultimul holțșurub.
De-ar fi toate cum a fost la familia Duțulescu. Trăia doamna educatoare sau murise… (?), încă nu se nuntise nepoata, dar nici multe zile nu aveau să mai treacă de la descinderea noastră pentru o ,,umbrelă” – nu rețin dacă anterior, folosind termenul, am pus ghilimelele necesare, acordai prea puțină importanța sensului ,,denaturat” din prea multă obișnuință -, refaceri de lipituri și schimburi de jgheaburi. Despre lucrare nu foarte multe. Evidentă greutatea punerii de cositor acolo unde rugina a făcut deja ravagii și-n zinc, și-n oțelul tablei. Și deși aclamam sarcinile dificile, de data aceea se aciuase o lehamite de… permanentul eșec și încăpățânarea lui tata de a insista că e mai bună soluția lui. Însă alte trei ,,faze” merită consemnate. Faptul de-a-mi fi prins părul în codițe, special pentru un nouă colaborare pe plan artistic; din copilărie o imagine cu avionul ,,uriaș”, al lui Cristi D., proprietar pe jucărie, la care aveam interzis toți. Terța (prima din cronologie, în 1995) descindere în curte s-a produs dintr-o dorință continuă de a-mi construi un set de boxe micuțe și fiabile (azi sunt lecuit de ,,boala” muzicanților). El avea de vânzare două difuzoare de 100 de watt bucata, 10 țoli, bobină de 4 centimetri, ca ale difuzoarelor de joase, marca Solton.
