Cenaclul Alexandru Sihleanu – 17 Iulie 2021
SĂ NE CINSTIM VALORILE UMANE CREATOARE DE FRUMOS
Sâmbătă, 17 iulie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul epigramistic in memoriam Matincă Costea.
„(Tejghea) De la una la cealaltă/ Un tâmplar și-a luat amantă./ Va fi greu, biata de ea,/ Devine noua… tejghea. (Jocurile Marii Uniri) Râmnic, Alba, Dealul Spirii,/ Locuri ce aduc noroc,/ Sârbă, brâu, hora unirii,/ Însă… fără „Kazacioc”. (Ison) Mă opresc puțin la mine,/ După cum permite rangu’,/ La final să fie bine/ Tuturor voi ține… Hangu!” (Dumitru Hangu)
„(Servicii complete) Prins de ploaia cea de vară,/ Pânʼ s-ajungă sub șopron,/ L-a găinățat o cioară:/ – Uraaa, Doamne, am șampon! (Unui doctor) – O să-ți iau durerea,/ Cu toată plăcerea!/ Dar și-a luat plăcerea/ Și-a lăsat durerea… (Unei verișoare) Ce zgârcenie nebună/ E pe vară-mea, drăguța:/ Și-a scos dinții toți din gură,/ Să păstreze periuța!” (Laurențiu Turcu)
A urmat lectorul de serviciu, Mihai Doina cu un material informativ intitulat POVESTEA UNEI MARI FAMILII PATRIOTICE. Redau materialul: „Cer aprobarea dvs. să vă reamintesc că în ziua de 17 iulie 1910, adică cu 111 ani în urmă, s-a efectuat primul zbor în lume cu un avion proiectat și pilotat de un român – Aurel Vlaicu. Sunt convins că știați! Dar, știți care au fost primii oameni în cosmos? Vă reamintesc tot eu: Adam și Eva! Gata cu gluma! Trec la lucruri serioase… Avem în municipiu multe monumente importante ale istoriei Râmnicului Sărat. Ați vizitat PALATUL LUPESCU, fosta închisoare, casele în care au locuit Florica Cristoforeanu, antrenoarea emerită Mariana Bitang, arhitectul-profesor universitar, academician Petre Antonescu, pictorul Petre Iorgulescu-Yor, Vali Sterian (peste 4 zile – 21 07 1952 – ar trebui să sărbătorim ziua lui de naștere)?… și lista poate continua până la 318 personalități (sau „nedoritele posibile case memoriale”), dar dacă în el ar fi locuit un membru al partidului aflat la putere?! Trist, foarte trist! „Palatul Lupescu” – faima Râmnicului, a fost construit în perioada 1888-1889, după un proiect al inginerului-arhitect Anghel Saligny. La vremea inaugurării, palatul era considerat printre cele mai frumoase patru construcții din Europa! Clădirea avea 10 camere, iar fiecare încăpere avea propriul său design, cu mobilier de epocă! În acea perioadă Saligny construia stația de cale ferată, veche, inaugurată în 30 octombrie 1881. Saligny a fost cazat la boierul Gheorghiță Lupescu, în vechiul său conac. De aici a apărut, se pare, ideea unei clădiri în stil neoromânesc, împrumutând modelul palatelor din Franța. „Palatul Lupescu” este un monument istoric și arhitectural. În decursul vremii palatul a adăpostit importante personalități, cum ar fi Regele Carol I și Regina Maria. De altfel, istoria modernă a municipiului nostru este strâns legată de a familiei Lupescu, multe din momentele de răscruce ale râmnicenilor fiind asociate familiei Lupescu, familie dârză, care a dat României câteva generații de parlamentari și a înzestrat municipiul cu acest important și frumos monument. La momentul Unirii Principatelor, alături de figura legendară a lui Moș Ion Roată în Divanul ad-hoc s-a remarcat un țăran din zona Râmnicului, Gheorghiță Lupescu (1824-1882), originar din Grădiștea, județul Buzău, localitate aflată în plin Bărăgan. Pentru calitățile sale organizatorice și oratorice, țăranii din fostul județ Râmnicu Sărat l-au ales reprezentantul lor în Divanul ad-hoc din Țara Românească (1857). Agonisind câteva sute de hectare, Lupescu se mută la Râmnicu Sărat, dar în 1882 moare. Fiul său –Gheorghe și mai apoi nepotul –Ionel, vor continua tradiția politică a familiei. Familia Lupescu s-a afirmat și ca sprijinitoare a Coroanei regale. Cu ocazia manevrelor militare din 1902 Regele Carol I și suita sa au fost oaspeții râmnicenilor, lăudând frumusețea Palatului, care era apreciat ca „o bijuterie arhitecturală a țării”. În 1916 Ionel Lupescu își întrerupe studiile și se înscrie voluntar în Reg. 9 Infanterie din Râmnicu Sărat. El se remarcă în luptele de la Doaga și Mărășești. A fost decorat de ministrul armatei române, dar și al Franței, Marii Britanii și Poloniei. În repetate rânduri este ales deputat și senator de Râmnicu Sărat. În anul 1918, înainte de retragerea ocupantului german, Ionuț Lupescu a mers la București și a manifestat alături de populația capitalei împotriva dușmanului cotropitor, motiv pentru care a fost arestat de poliția germană. Eliberat la scurt timp, revine în Râmnicu Sărat. În anul 1920 este ales președinte al Asociației demobilizaților din Primul Război Mondial (1916-1918). În același an este numit director al publicației editată de „Asociația fiilor apărători ai patriei”. În 1922 este ales deputat țărănist de Râmnicu Sărat și este repetată de 8 ori această calitate. În 1930 este ales vicepreședinte al Camerei Deputaților. În 1924 devine vicepreședinte al Partidului Țărănesc–Ion Mihalache pentru județul Râmnicu Sărat, iar în perioada 1927-1934 este președinte al Partidului Țărănesc. În 1932 a fost ales senator de Covurlui. În 1946 eroul de la Doaga-Mărășești este arestat de noua conducere, comuniștii, în com. Balta Albă din județul Râmnicu Sărat, unde se ocupa cu agricultura; este închis în închisoarea din Râmnicu Sărat timp de 6 luni fără a fi judecat sau condamnat. În 1949 este din nou arestat, la București și închis la închisoarea Văcărești, nejudecat și necondamnat. În 1953 moare la Văcărești. Soția sa, Olga, aduce după 11 ani de la deces osemintele bunului roman și le înhumează în cavoul familiei din cimitirul din Râmnicu Sărat. În 1937, anticipând, probabil, schimbările ce se apropiau, boierul râmnicean și-a donat cea mai mare parte a averii statului roman. Împreună cu soția, Olga, au adoptat o fetiță, care va primi drept moștenire o altă parte a averii familiei. Palatul Lupescu a făcut parte din donația către statul roman, cu condiția ca noul proprietar să îl țină în bună stare. Până la cel de-al Doilea Război Mondial palatul a primit mai multe destinații. cu puțin timp înainte de ultimul război mondial palatul familiei Lupescu adăpostește „palatul fiscal”. Chiar dacă în timpul regimului comunist s-au subtilizat diverse „accesorii”, clădirea poartă încă însemnele pline de noblețe ale timpului când a fost construită. În prezent clădirea aparține Ministerului Finanțelor. Până în 1999 clădirea a găzduit Trezoreria Râmnicu Sărat. Primarul municipiului Râmnicu Sărat, Sorin Cârjan, a declarat pentru AGERPRES: „Dorim să preluăm clădirea pentru a face aici un Muzeu de Artă Modernă! Am făcut mai multe demersuri în acest sens, dar până în prezent… fără niciun succes!” (încheiat citatul, dar și eseul meu!).”
„M-a impresionat materialul dlui Doina pentru că am aflat multe lucruri interesante despre familia Lupescu și chiar m-a interesat această familie pentru că dna dr. Georgeta Nicolau mi-a dat adresa nepoatei fam. Lupescu care trăiește în Sighișoara. M-a rugat să am grijă de cavoul fam Lupescu. M-a impresionat participarea boierului Lupescu la Divanele ad-hoc. Apreciez materialul prezentat. Multă sănătate!” (Ana Sterescu)
„Interesant materialul prezentat de dl col Doina. D-lui s-a documentat, a făcut și o introducere privind personalitățile Râmnicului Sărat și m-a impresionat că a făcut legătura cu Primul Război Mondial. Să fie sănătos, să mai scrie!” (Costică Drîstaru)
„Mi-a plăcut prezentarea dlui col Mihai Doina și consider interesant materialul” (Dumitru Hangu)
„Materialul prezentat astăzi de dl Doina este o evocare a personalității râmnicene Gheorghiță Lupescu care a avut în familie participanți la Primul Război Mondial și ca urmare a faptului că nu a avut copii a donat orașului Râmnicu Sărat o clădire cu un stil arhitectural deosebit. Clădirea a fost dată administrației financiare, dar a fost și spital de copii. Felicitări pentru asemenea preocupări!” (Georgeta Iuga)
„Documentat ca-ntotdeauna dl col Doina ne-a prezentat un moment din istoria Râmnicului Sărat. A demonstrat că orașul nostru nu este o urbe oarecare și că a dat naștere multor personalități din știință și cultură. Istoria „Palatului Lupescu” este impresionantă și ne bucură faptul că după atâtea evenimente istorice nu a avut soarta altor clădiri de patrimoniu, a rămas în picioare. Doresc să menționez că atunci când a fost preluat de ministerul de finanțe, a fost restaurat și un aport deosebit l-a adus primul meu diriginte, regretatul profesor Laurențiu Cristea (Lenți). La recepția lucrării a fost nevoit să urce pe membrii comisiei pe schelă pentru a-i convinge că ceea ce văd pe tavane este pictură și nu lambriuri din lemn. Apreciez prelegerea dlui col Doina și sunt în așteptarea unor alte informări pe care doct, ni le va prezenta.” (Laurențiu Turcu)
„Sunt încântat că dl Doina a amintit de unele personalități care au trăit sau au trecut prin Râmnicu Sărat. În partea mai recentă amintește pe Ionel Lupescu, Ion Mihalache. și o serie de evenimente istorice, cum ar fi participarea lui Ionel Lupescu la luptele de la Doaga și Mărășești din Primul Război Mondial unde s-a remarcat și a fost decorat de ministrul armatei române, dar și de cel al Franței, Marii Britanii și al Poloniei. Felicitări!” (Dumitru Bardaș)
Sâmbătă, 24 iulie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Alexandru Măciucă. Vă așteptăm, cu drag!
