Spații culturale nr. 54 (13)
Nicolai TĂICUȚU
Raftul cu cărți
Petru Ursache, Istorie, genocid, etnocid , Ediția a doua, cu prefață de Adrian Alui Gheorghe și postfață de Magda Ursache, Editura Eikon, București, 2017, 213 p. Prefațatorul conchide: Scriitorul Paul Goma, preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa și „eroul popular” Grigore Caraza sunt cele trei tipuri de eroi care pornesc din zone de implicare diferite, dar care se întâlnesc în aceeași cauză. Resorturile intime sunt aceleași și se referă la valorile consacrate ale unui neam. (…) Cartea profesorului Petru Ursache este ecoul acestor pilduitoare destine și voci care, în plină prigoană inchizitorială, au avut tăria să spună precum Iov: Căci acum dacă aș tăcea, aș muri.
Viorel Savin, Nicu Enea – Grafica, Editura Babel, Bacău, 2017, 200 p. Albumul este deschis de Viorel Savin cu un amplu comentariu asupra operei pictorului Nicu Enea, Linia, precum o poveste, din care cităm: Fondul de grafică Nicu Enea de la muzeul din Bacău (400 de lucrări donate de soția sa) (…) permite conturarea unei viziuni globale obiective asupra creației sale, în cadrul căreia desenul se impune ca fiind baza pe care și-a înălțat întregul succes real al operei. Întăresc afirmația, sprijinindu-mă într-un citat din Dan Grigorescu: Construcția compozițională a lui Nicu Enea valorifică virtuțile unui desen ferm, clădit cu o mare siguranță a liniei ce se organizează în structuri ample.
Florentin Popescu, Povestiri din Anul Cocoșului de Foc, Râmnicu Vâlcea: Antim Ivireanu, 2017, 270 p. Pe coperta a patra a cărții poetul Gheorghe Istrate, face câteva mențiuni: Florentin Popescu este un mare cavaler al verbului românesc contemporan. De o prolificitate uimitoare, este autorul unor valoroase cărți de poezie, este, poate, cel mai puternic reflector în opera și destinul lui V. Voiculescu, este prozator enciclopedist, critic literar, memorialist, publicist neobosit…(…) Florentin Popescu și-a creat un stil numai al lui, evocator și dilatat, sub supraveghere, bogat narativ, pe care istoricii și cercetătorii literari de azi și de mâine îl vor evalua cu îndatorare.
Alexandru Ovidiu Vintilă, Poetici ale sinelui – Faptul-de-a-fi-în-modul-cel-mai-propriu, Editura Eikon, București, 2017, 202 p. Pe coperta a patra a cărții, Petrișor Militaru menționează: Situându-se undeva între cunoașterea de sine socratică și junghianul proces de individuație, Alexandru Ovidiu Vintilă își folosește calitățile de istoric literar și hermeneut pentru a ne conduce dantesc printre nivele de profunzime ale universului poetic proiectat de dadaiști (Tzara), suprarealiști (Nisipeanu, Naum, Luca, Păun, Trost, Sesto Pals), oniriști (Dimov & Ivănceanu) sau contemporani (Abăluță, Hrehor, Stoiciu & Mariana Marin). Realizând această veritabilă galerie de portrete ale poeților români moderni sau contemporani, eseistul încearcă să surprindă esența (quinta essentia o numeau alchimiștii) poeziei practicată de fiecare dintre ei…
Mihaela Malea Stroe, Fatimata, roman – ediția a doua, Editura Eikon, București, 2017, 140 p. Christian Crăciun face, în prefață, mențiuni critice de valoare: Romanul Mihaelei Malea Stroe este o mică bijuterie alcătuită din slide-uri. Poate și mai potrivită ar fi imaginea deja arhaicului proiector de diapozitive. Proiector la care vedeai fasciculul de lumină cu firele de praf, auzeai un mic zgomot când se trecea de la o imagine la alta și era între ele o secundă de întuneric. Pentru că interesează în roman aceste trei elemente: lumina (imaginea), întunericul care o desparte de imaginea următoare și vocea care unește într-o unică eufonie liniștită, prin poveste, toate acestea…
Cristina Ștefan, Rostul unei crengi de brad, Art Book, Bacău, 2017, 87 p. Sărbătoarea marilor iubiri este prefața semnată de Valeria Manta Tăicuțu, în care spune: Senzitiv-imaginativă, poezia Cristinei Ștefan conturează un univers personal care se desfășoară subtil, pe spirala devenirii, plecând de la bobul de rouă, ca să ajungă la steaua ce-l veghează și mai departe, în neștiute galaxii. (…) … „rostul unei crengi de brad” este să învingă lumea de plastic, sentimentele artificiale, scrisul despre nimic și alte boli ale sufletului și să trezească, în cititorul-martor al tuturor tristeților reale sau virtuale, nevoia de recuperare a inocenței, a capacității de a trăi cu adevărat și cât mai aproape de ceea ce contează…
Diana Dobrița Bîlea, Omul dintre două lumi, Editura Ex Ponto, Constanța, 2017, 264 p. Astfel își începe și… termină prefața, Mai presus decât moartea, criticul (de astă dată) Ion Roșioru: Omul dintre două lumi este cel mai tulburător roman din câte a scris până acum prozatoarea Diana Dobrița Bîlea, roman ce se înscrie fără nici un fel de reținere sau de exagerare în sfera realismului magic ilustrat în chip strălucit, printre alții, de columbianul Gabriel Garcia Márquez cu al său Cien años de soledad. (…) Meditație despre toleranță, sinceritate a sentimentelor, comunicare între semeni, romanul basmic și poematic al Dianei Dobrița Bîlea are ca mesaj capital ideea că iubirea adevărată e mereu mai presus și mai puternică decât moartea pe care o poate exorciza și aboli definitiv.
Valeriu Mititelu, Acedia, Editura BrumaR, Timișoara, MMXVI, 80 p. Pe coperta a patra a volumului, Robert Șerban face câteva mențiuni critice: … Există, bineînțeles, și poeți care mizează pe verb, pe efecte surpriză, pe schimbări de registru, de ritm, de planuri. Valeriu Mititelu este, în această carte, un astfel de poet. În versurile sale se întâmplă tot timpul ceva ce stârnește o curiozitate ca un balaur cu mai multe capete: unul atent la poveste, altul la glisările bruște care au loc permanent în texte, altul la umbra morții, care e când jucăușă, când vâscoasă, când evanescentă…
Mihaela Meravei, Cinci degete, Ex Ponto, Constanța, 2017, 205 p. În prefața la această antologie lirică, Ovidiu Dunăreanu menționează: Așa cum au afirmat și alți comentatori ai cărților sale, subscriu și eu la ideea că Mihaela Meravei cultivă o poezie cu deschideri neomoderniste, întreținută de elemente autoreferențiale; o poezie unitară, cu un limbaj direct, limpede, profund. Dincolo de senzualitate, candoare, finețe, versurile autoarei se mai remarcă și printr-o anume sinceritate a lucidității și a unei ironii subtextuale bine temperate.
Flavia Adam, Raiul de urgență, Editura Neuma, Cluj-Napoca, 2017, 128 p. Ce poate fi mai corect și la obiect decât spusele domnului Horia Gârbea, pe coperta a patra a volumului!? Iată-le: O poezie de dragoste care oscilează între introspecție, cu meditații melancolice, și jubilație potențată de spiritul ludic pe care Flavia Adam îl găsește adesea. Metaforele memorabile jalonează un discurs elegant și precis, care doar se deghizează pentru a obține efectul unei feminități debordante și capricioase. Textele sunt omogene valoric și recomandă o poetă în vertiginoasă, reconfortantă ascensiune.
Monahia Elena Simionovici, Bucuria călătoriilor de suflet – istorie, țări, oameni, culori, cuvinte, Editura Mușatinii, Suceava, 2017, 196 p. În câteva note de lector despre această carte, Alexandru Ovidiu Vintilă menționează: Într-o vreme în care mulți au anunțat sfârșitul istoriei, monahia Elena Simionovici ne îndeamnă la reevaluarea propriei existențe. Acesta este, în opinia mea, sensul profund al volumului Bucuria călătoriilor de suflet, Suceava, Mușatinii, 2017, scris pe un ton direct, cu sinceritate și căldură, cu omenie și pace, cu o mulțumire transmisă filocalic. Cartea de față este, în esență, un îndemn la meditație și reconsiderare pe marginea condiției umane, a „lucrului bun”.
Carmen Tania Grigore, Secvențial/ Sequentially, Editura Teocora, Buzău, 2017, 97 p. Ediție bilingvă româno-engleză. În Cuvânt înainte Luminița Zaharia spune: … „Secvențial”, cel de-al patrulea volum de versuri al autoarei, vine să confirme încă o dată, dacă mai era cazul, că în lirica feminină românească, extrem de bogată și diversă, mai există întotdeauna ceva de spus.(…) Carmen Tania Grigore este diafană fără a cădea în dulcegărie, este senzuală dincolo de simțuri, seducând prin cuvântul scris, care devine astfel viu, tactil, necuminte…
Marin Moscu, Galaxia lebedelor negre, Art Creativ, București, 2017, 176 p. În prefața la acest volum, Marin Moscu și frumusețea sentimentelor, Stan Brebenel apreciază: … Unul dintre cei care cred cu tărie în frumusețea poeziei, în destinul demiurgic al omului, în simbioza perfectă dintre om și natură, în frumusețea sentimentelor este Marin Moscu.(…) Galaxia lebedelor negre nu este numai o metaforă pentru persoanele trecute și de a doua tinerețe, ci și un mesaj pentru generațiile tinere: gustați subtilitățile limbii române și veți fi mai fericiți cu o clipă!
Vasile Larco, Rochia de seară – Sonete și rondeluri, Editura PIM, Iași, 2017, 204 p. La finele cărții avem o precizare Din partea autorului: O parte din aceste creații literare a fost trimisă de mine la diferite concursuri de creație literară satirico-umoristice, iar câteva dintre ele au fost publicate anterior în alte cărți de-ale subsemnatului. Completăm scurta prezentare cu o Deviză a autorului: Vreau să rămân cum sunt, de-i cu putință/ Modest, atent cu toți din jur, om fin/ Și să renunț cu mare ușurință/ La tot ce-i imposibil să obțin.
Cornel Galben, Zile de trecere, Editura Studion, Bacău, 2017, 147 p. Într-un comentariu la acest volum, Rodica Lăzărescu remarca: … Acesta este jurnalul anului 2016, la finele căruia diaristul constată, bacovian: „Am fost atât de risipit anul acesta încât am în jur doar un gol imens”, „Dar – își încheie el însemnările – , vorba românului, cu Dumnezeu înainte!” Ce i-am putea răspunde acestui, totuși, optimist incurabil în permanentă căutare a mântuirii? Doamne-ajută!
