Brigada diverse – D(a) (V)inci, m(a)i (d)a! N(u)?
4, 5 iunie 2021
Oamenii sunt vinovați, sistemele n-au nicio hibă.
Constatare insidioasă chiar și pentru cel mai versat ageamiu. Unul ca primarul Vămii antice, împotrivit prim-cîțului, fără pâine, sare și cort de cazare.
O port… în suflet, în gând și în fapt. Ce mă costă? La concerte nici plătit nu mă mai duc, oricâte edicte ar da premierul.
La raport scoate natura, înfuriată anul acesta pe români, tot ce i s-a pus în cârcă. Măturându-le cu vântul și apele. Să zică mersi, ei i le-au livrat pe bucăți, ea le-a remis pe de-a-ntregul.
Mai repede, mai periculos, mai asiatic. Mai lasă-i! Război avură de se săturară și ei, și americanii. Măcar de virusul alianței indo-britanică să scape vietnamezii, deși nu prea văd cum.
6×3=17. Bune, la vedere și cum s-o putea mai… repede. Ca melcul. La noi.
Sunt timpurile cuvintelor împotrivă, a destinderii până la defetism ori dacă se poate militantism în fața ecranului sau cel mult după un orar bine stabilit în aer liber, după muncă, două-trei ore. Mâncărică, somnică și…. Lache, și Tache, și Woke.
Pozitiviști. Democrați. Ridicători la luptă. Cel puțin la o mică lovitură de stat. Trumpienii ăștia….
După legea aia cu obligativitatea vaccinării să te judece pe tine! Na belete, na rachete! De tenis, țiriacule!
Conform unei teorii infailibile, copiii se mai fac și mari. Devenind maturi, acolo, în câteva luni, un an, se alătură categoriei care, doar după unii, trebuie imunizată, puștimea încătușată în mai mici de 16 nenecesitând astfel niciodată vaccinarea.
Versiune nouă, sperietoare neînchipuită pentru vaccinați, procentați cu mai mult față de ne…. Se pare că le dă târcoale covidul mai mult.
Și eu pe cine mai dau vina? Cum, mă, să distrugă el, afurisit de chinez probele de auto fabricare a virusului?
Șansele-s tot la infectare, după prima, abia peste 10 luni.
Precum Rusia, disperată să vaccineze câinii și pisicile.
…………….
Fără surprinderea instantaneului și stocarea lui, mă întreb de vreme îndelungată care să fie satisfacția de pe urma parafrazării ,,am postat, dar nimeni nu mi-a, le-a, ne-a urat…” Constat doar că mama mea le spune necondiționat ,,La mulți ani…”
Nu mi-s dragi turcii, cum nu-i am la suflet pe majoritatea galben-prăjiților din fire. Serialele lor le urmărește numai mama din familie. Cât despre o călătorie în țara lui Baiazid, nu încape vorbă. Motivul nesuferirii indexat la variantele trei impuse, incompatibile cu dorința și starea mea de sănătate: test, vaccin, atestat că am fost bolând de covid în ultima jumătate de an.
Repet: titlu străin de conținut. Una peste alta, extrag nivelul de pretenție al prezumtivilor părinți adoptivi, ,,achiziția” lor fiind selectivă, comparativ cu multitudinea de obiecte de apartenență și viziunea aferentă asupra comportamentului social. De culoare de ochi, de piele, vârstă și înălțime. Cei 50.000 de copii în așteptare producând o daună ce putea fi ocolită prin educație globală: adolescenți, părinți, bunici, învățători, părinți, simpli trecători…. Apoi un tip de obligativitate impusă neamurilor, pentru cazul nenorocirilor fatalmente de neocolit, preluarea orfanilor în familie până la gradul al patrulea, al cincilea. Ca la lege…. Fiindcă pentru cine nu poate procrea, știe ea selecția naturală de ce. Până și cei ,,afectați”.
