Fărădelegea lui Călin – Modul tivil
O ecuație cu până la n necunoscute….
Soluții? La mica înțelegere (și marea… când își pun la contribuție înțelepciunea juzii). A se ține cont de resursele solicitatorului, de ale plătitorului, de cât de afectat va fi, de vârstă, sănătate, contribuțiile viitoare pentru creșterea minorilor, meserie, posibilități de practicare a unora aducătoare de venituri și cele multe posibile arondate arealului amintit. Alineatul prim întocmit după zicala ,,N-o lua precum curva înainte.”, prestația compensatorie (bani toată ziua, dar dă bine ,,facerea” în locul sumei, ca un titlu de glorie pretins și câștigat de soțul dezavantajat, na, muncește altul pentru el…) putând fi angajată în cerere ,,… odată cu desfacerea căsătoriei.” (Art. 391)
Anticipare pertinentă. Art. 392 precizează p.s. (scurtată ca să nu vă și să îmi producă…) ca monedă (românească, străină?), sumă ,,… globală…”, rentă viageră. Chiar și în natură (ceapă, usturoi…?) ori ca beneficii (uzu și fructele) de pe urma ,,… unor bunuri mobile sau imobile care aparțin debitorului.” (ocolisem cuvântul). Cotă procentuală sau bani (sumă fixă – ,,determinată” în spirit legal), totuna este, cel ce cere ia, nu dă, aceasta fiind renta. Beleaua pică pe ,,prestator” nu din cauza nemulțumirilor pricinuite de procente sau sumă fixă, bănuiesc cu frecvență lunară, ci a duratei, hotărâtă la încheierea divorțului, ,,… pe toată durata vieții…” Nu mereu, alternativa oferă și varianta ușoară: ,,… pentru o perioadă mai scurtă…”
Motivul pentru care nu am mașină se situează în apropierea efectelor divorțului [și căsătoriei, dar pe-asta am comis-o (!)]: te costă aia, te costă ailaltă până când dai de fundul buzunarului, gol. Compătimesc soțul pus în această ipostază, căruia nu-i iartă nimeni nimic. Dă celuilalt, poate fi pus și de instanță să depună ,,… o garanție reală sau să dea o cauțiune pentru a asigura executarea rentei.” Să trecem Art. 393 la ăi cu stare (și în stare).
Jocul continuă și în binele, și în răul debitorului. Crește bunăstarea lui, cresc și cotele p.s., scade, i se mai taie ceva din ,,rentă”. Însă a se micșora în România înseamnă totdeauna a se mări, și pentru sumele fixe ,,se umflă” cu rata inflației trimestrial. (Art. 394)
N-o fi dracul atât de drac cât să fie ,,iad” o veșnicie. Se-nchină păgubosul ,,păgubit” cu zece mâini de trei lucruri: să se pricopsească ălălalt, să se reînsoare și, dacă nu s-o putea altfel, să-l ia naiba, că el nu mai poate. (Art. 395)
Ca la școală. Soții-părinți sunt scoși la… bară, ascultați, fie că se învoiesc echitabil asupra viitorului minorilor, fie că instanța hotărăște cu de la sine putere – respectând și Art. 264 -, după o anchetă psihosocială, soarta lor.
O soartă totuși în mâinile ambilor părinți, cu autoritate. Exceptând cele altfel ale legii. (Art. 397)
Care se pot rezuma la a da putere unuia singur. ,,Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.” Dar mie-mi repugnă asta cu pasarea lui…. (Art. 398)
Și mi-e urât să mă gândesc la bietul copil pus în plasament, chiar rudă. La alte familii sau persoane ori în instituții de ocrotire… e ca și cum n-ar mai exista. V-aș pune numai să vă închipuiți cum este să fii rupt de lângă ai tăi, să fii plimbat cu bocceluța de ici-colo, să fii pus în patul altuia, să mănânci când ți se încuviințează…. Al. 2 nici nu mai contează, cine, ale cui și cum se folosesc bunurile copilului…. (Art. 399)
M-a întristat….
