Cotețul cu metafore – Iubire febrilă
Iubire febrilă
Iubito, între noi, prăpastia se cască
fiindcă tresari de câte ori tușesc
și-mi spui că nu-ți dorești decât o mască,
un semn din partea mea că te iubesc…
Atunci, eu mă aprind și tremur tot
cu gândul ăsta fug la prima farmacie
sperând să fi rămas vreuna dintr-un lot,
și-aceea să ți se potrivească ție…
Mă-mping, mă scuz, înjur și dau din coate,
ba aș putea fi-n stare chiar și să-l ucid
pe cel care mi-ar spune că-s vândute toate
de teama ăstui virus lacom și perfid…
Iubirea pentru tine mă transformă-n fiară,
instinctele mă iau în stăpânirea lor,
iar mâna-mi stângă se transformă-n gheară
precum a celui mai feroce prădător…
Cu ochii roșii, injectați și unghii sângerânde,
înhaț cu lăcomie cea din urmă mască
și apoi, urlu în urechea unei babe surde:
– Am reușit! Și lumea poa` să mă urască!
Mă-ntorc acum la tine, marea mea iubire,
victorios, de parcă aș veni din astre,
iar tu-mi zâmbești naiv și ai acea privire
cum ai de obicei, în cazuri de dezastre…
Acuma pot să mor, căci tu ești fericită,
și mult prea mult am ars, precum o iască
ne vom dezlănțui iubirea noastră inedită
de care nu ne protejează nicio mască…
