Fărădelegea lui Călin – Cozul civic
Dragoste, dragoste, da’ brânza-i pe bani!
În orb se luau om cu femeie, de la lingură și furculiță porneau căsniciile. Timpuri apuse. Astăzi, fiecare vine cu cel puțin o mașină, cu o casă, cu fel de fel de obiecte și mai ales cu bani. Art. 342 opinează în acest sens că oricare dintre semnatarii căsătoriei ,,… poate folosi, administra și dispune liber de bunurile sale proprii…”, cu mențiunea condiționalității legislației.
Pentru bunurile personale, în intimitatea familială, se dovedește cu orice mijloc de probă pentru celelalte, comunele, nu există nevoie de dovezi. Așa încât, cel mai corect și fără dureri de cap, practica Art. 343 impune, înainte de căsătorie, exercițiul notarial de inventariere sau unul sub semnătură privată. De ce? Fiindcă altfel ce-i al lui este și al ei.
Art. 344 mai pune un pai pe foc sau căsnicia pe jar. Dacă da sau nu, după obiceiuri. Că se poate întâmpla să iasă cu… pentru nimicul de pretenție ca obiectul declarat al amândurora să fie menționat în cărțile funciare sau alte registre de publicitate. A lor cutumă cum spuneam, particularizată – lăsatul cu ceartă, cu capete sparte sau plecări la mama, dar și ,,Afară!…” -, a Codului Civil și a participanților la facerea de lege (am redistribuit a-ul și secunzilor, deși n-aș fi vrut să urmez regulile ca la carte) în manieră obișnuită, însă mereu cu exces: ,,… bun la comunitate.” Când avea șanse de rămânere la valoarea inițială: la comun.
Exemplul oferit, confirmat imediat. Nicio sfială să schimbe și cuvântul, și felul de expunere. Art. 345 aduce în prim-plan uzul obiectului comun, fără consimțământ reciproc, cu specificarea că ,,… schimbarea destinației bunului… nu se poate face decât prin acordul soților.” Chiar dacă pare cumva altfel, încheierea de ,,… acte de dobândire…”, precum și cele de administrare sau conservare a unui obiect comun, unilateral, nu sunt altceva decât începuturile, intrările bunurilor în proprietate duală. Al. 3 – o aducere aminte și reîncuviințare a Art. 322. De ce? Doar ,,ei” știu. Al. 4 face apologia precedentului ori, mai curând spus, îl secționează și extrage partea cu daune-interese, când un partener al mariajului a prejudiciat pe celălalt cu un act juridic la care nu a participat și nici nu a consimțit. Mai mult pentru terț: poate dormi liniștit, nu îi vor fi afectate drepturile. Nu și soțului ce a înstrăinat….
În buclă, loop-ul englezesc, se reia teza acordului bipartid între soți, privitor la bunuri comune. De asemenea, nesăbuită sau inutilă – categorii similare -, Al. 4 al Art. 345 are loc în Al. 2 al Art. 346, punând pe bară practicile ilicite. Totuși, modalitatea de prezentare este excepțională. Adică, un soț poate încheia acte fără consimțământul celuilalt – chestiune sancționată deja -, ,,… cu titlul oneros…” Și nu înțeleg de ce să permiți o ilegalitate, când ar fi fost simplu să o interzici cu totul, aplicând tuturor pedepse greu de ignorat, un pic de închisoare e nimerită oricărui ,,stricat”. Exceptări doar pentru ,,… darurile obișnuite.” Aceeași nedumerire: ce sunt ele?
Colegare. Oneros egal ilegal egal anulabil. Nu-i mai nimerită propunerea mea? Diligență egal trăsură poștală egal (în versiune secundă) zel, promptitudine, nimerită terțului spre ,,… a se informa cu privire la natura bunului apărat de efectele nulității.” Se pare a fi fost zadarnică străduința, nu a reușit să afle ce era relevant. Cu toate acestea, anularea nu-l afectează, așa cum reamintește Art. 345, Al. 4, reintrodus în Art. 347, curent.
