Brigada diverse – A(u) a(f)eturi
6 mai 2021
Și nu știu… de ce se cred unii… români…. De-mi aduc bine aminte, forțele… nezdruncinate aparțin poveștilor… stelare, preferându-le din gura personajelor jedi, nu din a… preșe….
Până în măduva oaselor suntem capitaliști. Omenirea toată. Trasând liniile cele mai scurte pe hartă, se poate descoperi relevanta constatare: australienii sunt mai vecini cu indienii decât cu alte seminții. Fapt ce îndreptățește să pună o dată cu viza de intrare, dinspre Ghandi, rezoluția: cinci ani la mititica. Nu vreo taiwaneză naturalizată, ci împrejmuita închisoare. Cele 18.000 de zile valorând dublul virgulă unu. În dolarii lor. La schimb, un fel de zile-amendă pe la noi.
Ne omoară omonimele. Dar și muzicanții. Evlavisindu-se înaintea altarului cu alte cântări. Transfer unu la unu: nu țipă nimeni la ei, nu există riscul neplății și nu trebuie să se roage de ospătari să le bage ceva de-ale gurii în traistă, primesc c-un bogdaproste orice. Note mai puține, tempo Lento, o singură ,,sindrofie” de noapte pe an. Și-au dat doina pe priceasnă…. Și imnul pe detergentul de vase.
Mai cred în ,,izbăvirea” prin tineret…. Nu și-n literatură și în alte câteva domenii. Fiindcă cel puțin o parte dintre amicii mei nu-s pe acid….
Devotamentul? O chestiune de pus pe note.
Sar peste cruciulițele luminate….
Orice încercare de ieșire din inerție – statul de toate zilele – produce mici jene fizice. Negreșind să alătur creierul și procesele lui sistemului din care face uneori notă discordantă. Într-un mod similar lucrează și celelalte, cu eforturi…. Totuși…. Atâta anxietate din prea mare dorință de perfecțiune, mai exact spus: ,,… de a fi perfecți…” Știți, nu? Niciodată.
Paul, pe care-l mai întâlnesc uneori prin gară, are încă efect tonifiant asupra mea. Screenshoot-ul cu ce vrea să însemne un oval prelung săgetat de-o linie cu două pulsații răzlețe de electrocardiograf m-a amuzat teribil, descifrarea asigurată de un alt deținător de parafă m-a încredințat că la medicină se predă alături de anatomie semiotica. Cine ar fi crezut? Paracetamol….
Nu-i mai chinuiți, vă rog! Li-i sarcina prea mare și prea grea, li-i nația perdantă. Handbal, fotbal, mi-i totuna.
Ce nu știm din știința fizicii? Mai nimic. Cât noi.
De rememorat ce vaiet și scâncet la 1 la mie. Ce similitudine la 3 și-nchidere. Ce terminare de lume și prăpăd la 10. Atenuate de fiecare dată. Și ce dacă azi cotele sunt la fel de alarmante? De mâine ne relaxăm….
Că de-aia deschiserăm cu fruntea sus ușile parlamentului. Ne faceți și nouă o poză cum votăm?
Nicio diferență între episodul consumat între două personaje de la periferia romă și două oficialități asiatice. Cum îl făcu unul pe celălalt ,,sărăcie” și ,,fugi de-aici, țigane!”, aidoma filipinezii pe chinezi. Auzi la ei, țărane, urâtule…. Nesăbuiților!
Înaintarea unor cifre de ordinul zecilor pentru 1,5 miliarde puștani, la o sutime tot rade 15.000 dintr-un foc, dacă vaccinul dă greș. Prin urmare, preocuparea pentru sută la sută rată de succes întârzie campania.
Când trăiești printre psihopați dovediți, ajungi să nu-i mai deosebești de unul normal. Privind mina directorului dragoieștean, mă gândesc că-și merită locul. Că-l mai ia gura pe dinainte…: defect profesional.
