Cotețul cu metafore – Aur
Aur
Au râs odat` nebunii și-au dansat
pe marginea potecii-nguste spre abis,
unde trăiește liber păcatul neiertat
și unde adevărul e mereu închis…
Au răstignit în cuie brațele minunii
și ce a mai rămas din alba-i puritate,
schimonosindu-se în fața goliciunii,
cu cântece și versuri goale, depravate…
Au răsunat cuvinte nude, deșucheate
scuipate în țărâna încă frământată
de spasmul conștiinței amputate
pe-altarul unui timp bătrân, de altădată…
Au regretat apoi amarnic blasfemia,
și-au căutat zadarnic meșter faur
care să-nchidă după gratii lăcomia
iar temnița s-o poleiască-n aur…
