Propoziții pretențioase – Aburoși
Confuzii…. O dată la….
S-ar putea interpreta ca abuzive descinderile în casele, curțile și viețile oamenilor. Sunt câtuși de puțin vinovat, familia… mă absolvă. Fiindcă ,,vocea și talentul” le moștenesc, limbarița, clevetirea la vedere și lauda deșănțată. Cea stranie. Pe care o abordai cu succes. Și nu mă abăteam din calea ,,căpitanului”, de nu apărea dilema: ce să caute unul la altul? Dirigintele lui Cristi de la Agricol pe proprietatea domnului Țîțan, adică. Similitudinile mă postară în zona lucrului abstrus: profesori în generația bătrânilor, profesori în a fiilor. Dar și aici s-a produs confuzia: matematicile cu tată-fiu, ,,agricolele” în limbaj socru-ginere. După deslușire a fost cât se poate de clar, casele erau diferite: culori, niveluri, vechime…. Nevoile, de la un punct asemănătoare: jgheaburi, burlane în dosul casei.
Să dăm ,,ofițerului”…. O întoarcere onorabilă. Altfel cum? Multe dintre proprietățile străzii se încadrează în metrajul conferit cu măsură de primăria de odinioară. 300, 400 sau mai puțin de atât. Și-a construit fiecare cum și ce a putut, apoi a împărțit moștenitorilor. Ce a rămas…. Frânturi, curți imposibil de mici, bucătării de vară, mici improvizații drept umbrare….
La meteorolog, cel de se cocoață pe cocoașa de vest a orașului, spre folosul local, ne îngrijirăm de stropii puși pe rele, ba pe lângă ziduri, mai pe lângă noua construcție plănuită și ridicată cu forțe proprii. Acolo unde se fac și desfac vară-toamnă descântecele de pus la borcane, într-o aburire ce omoară lent fierul, strat cu strat, cămașă cu cămașă de rugină, până când ulucile par ciugulite de vrăbii. Curg… exact unde nu trebuie, căci spațiul dintre cele două case a fost acoperit pe jumătate, iar jgheabul a rămas captiv între acoperișuri. Gândul fuge automat la trăsnaia proiectantului: ,,absurde planuri”. Procedura noastră? Primordiala scărpinare de scalp, o singură variantă: extragem pe bucăți ,,măcinatele”, îmbinăm părțile gata asamblate acasă, îl scoatem pe stradă și-l înfigem ca pe șine până la capăt. Intermediar, am fixat un ștuț de scurgere la măsura potrivită. Chin, un pic de vai pentru înainte mergător – el lăsa cârligele și-și prindea degetele între ele și jgheab – și reușită. Dar proba o dă apa și ea se scurge… la vale. Ghinionul… nostru, să-i vină exact sub clădire a se deversa. Alt ștuț, găurire pe dedesubt, lipire la fel. Rezolvat. Partea a doua a avut loc pe domeniul vecinei, a cărui desfășurare începea abia după gangul de douăzeci de metri, mărginit de clădirea inovată în stil ,,climatologic” pe trei laturi, cu ,,versanți” abrupți, al cărei spate a beneficiat de un jgheab tot nou, cum nou a fost și tronsonul scontat…. Că parte avurăm și aici de complicații, cerințe și pretenții, cum îi plăcea lui tata să ne aboneze mereu….
Vizavi, dar exact pe colț, aceeași lipsă de loc. Casă, bucătărie de vară, gărăjel. Celor din ultimul rând de-alde adunătoare de ploaie. Cu voia vecinului și Lui….
N-am insistat, urmele trecerii noastre sunt subtile, nu lipsite de importanță. Mai vizibile sunt pe străduța ce se intersectează cu Zăgănescu, pe partea opusă, în prelungirea atelierului de prelucrat lemnul, din lemn, a socrului lui Mihai, unul dintre destoinicii instalatori ce vă racordează la instalația de apă potabilă a orașului. Cinci rânduri de tablă pe față, cinci și ceva pe spate, două jghebulețe, două burlănașe….
