Cotețul cu metafore – Amor
Amor
Am originile-n câmpul
copt de soare-n coada sapei
iar bărăganul mi-a dat chipul
și asemănarea apei…
Am orbecăit o vreme
în nopțile de lacrimi și visări
ce mă-mbiau spre a mă teme,
de-nfrigurate renunțări…
Am orânduit odată
mulțimile de gânduri vânturate
dar ele, ca hiene, îmi dau roată,
sălbatice, înfometate…
Am o rază de speranță
c-o să mă-ntorc în bărăgan
acolo, unde-n ultimă instanță,
și eu m-am veșnicit țăran…
