Spații culturale nr. 58 (13)
Nicolai TĂICUȚU
Raftul cu cărți
Viorel Savin, Implozia lui Melec, Editura Princeps Multimedia, Iași, 2017, 354 p. Într-un scurt cuvânt înainte, cu titlul-citat – Trebuie să scriu să mă salvez, Ioan Holban spune: Viorel Savin își numește „roman” ultima sa carte de poezie (…). Este, în adevăr, un „roman”? Sau, poate, un poem eroi-comic (dacă nu ar fi tragic grotesc)? Sau, poate, o carte în cheie, cronica în 23 de Cânturi, o Addenda și un Dicționar al unui episod din biografia poetului? În orice caz, Implozia lui Melec… e o carte cu totul specială…
Petru Ursache, Titu Maiorescu esteticianul – studiu hermeneutic, Editura Eikon, București 2017, 314 p. În Notă asupra ediției sau „Înapoi la Maiorescu”, doamna Magda Ursache menționează: Petru Ursache pune accent pe „via dorință de europenizare” a lui Titu Maiorescu întemeietorul, accentuând că nu și-a dorit „o simplă aliniere”, nici „o recunoaștere binevoitoare într-o familie cu rude bogate și sărace”, ci o sincronizare cu spiritul Europei, cu progresul ei. Nu prin forme copiate, fără fond, ci prin forme de creativitate originală, românească…
Dumitru Augustin Doman, zbateri facile, strădanii futile – 49 de proze scurte. una și una!, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2017, 140 p. Pe prima clapetă a cărții, George Vulturescu menționează: Doman duce momentul și schița caragialescă a personajelor la pamflet. Nota ziaristică este distilată, arsă, precum nisipul, până devine sticlă, lentilă a oglinzilor în care formele devin diforme. Deși îl putem localiza, cel mai adesea, la o cafea sau o cramă, cu „văzul enorm și simțul monstruos”, autorul pare a oficia la un amvon preoțesc (stilul dialogic a fost remarcat deja de critică), strecurând, între prescură și vinul de împărtășanie, pilde și înțelesuri morale…
Diana Dobrița Bîlea, Impresii de călătorie în lumea cărților, Editura Ex Ponto, Constanța, 2018, 233 p. Plăcuta călătorie a autoarei este făcută prin parcurgerea a 48 de cărți. În prefața la acest volum (Călătoriile Dianei), Rodica Lăzărescu apreciază: … Exercițiul critic al Dianei Dobrița Bîlea se dovedește a fi o invitație la lectură văzută ca o călătorie (în lumea cărților), precum și o excelentă pledoarie în favoarea demolării prejudecăților privitoare la un complex de inferioritate a provincialismului. Nu-i deloc puțin într-o breaslă dezbinată, măcinată de politica lui „cine nu-i cu noi nu există!”
Costel Bunoaica, Autoportret în oglinda concavă, Antologie, Editura Detectiv literar, București, 2016, 223 p. Pe coperta a patra a cărții, Nicolae Dabija apreciază: … Harul a ieșit învingător în confruntarea cu timpul, interesul său fiind deosebit pentru valoarea mesajului, pentru tehnică și inovație (și este multă inovație interesantă care ar trebui studiată separat – vezi Uciderea sinelui. Demoni sau zei; Noaptea cu sinele meu; călător prin lumea deșartă). Poeme introspective, sondări responsabile ale lăuntrului, discursul său poetic devine un perpetuum și încrâncenat dialog perpetuum și încrâncenat între Sine și Eu.
Florentina Loredana Dalian, Domnișoara Nimeni, Editura Eikon, București, 2017, 90 p. Într-o cronică la acest volum, Valeria Manta Tăicuțu menționează: … Femeie-copil, femeie prototip pentru artiști, soți sătui de neveste ori simpli visători cu sânge încă fierbinte, „domnișoara Nimeni” este, deopotrivă, o ipostază feminină a îngerului condamnat să se târască fără aripi într-o lume a canonului veșnic, a demonului (dualitate de sorginte romantică) sau a femeii de rând, capabile de gesturi eroice, dar și de atitudini mundane…
Petrache Plopeanu, Neolitice, Editura Pim, Iași, 2017, 160 p. Mioara Bahna, în prefața la acest volum, concluzionează astfel: … cartea lui Petrache Plopeanu este o provocare: te determină să citești, să cauți sensuri, să iei tu, ca cititor, la rându-ți, în stăpânire lumea poetului, descoperind că „întreaga geometrie/ stă atârnată într-un ciot noduros”, intuind astfel increatul, să cauți să înțelegi „ritmul trecerii prin tăiș”, „geamătul ierbii tăvălite de umbră” și trăind, la sfârșit, o „oboseală aurie”.
Gina Zaharia, Perseide, Editgraph, Buzău, 2017, 84 p. Pe coperta a patra a volumului, Dumitru Brăneanu face următoarele mențiuni: Poeta, ca oarecând Meșterul Manole, în cartea sa ca o biserică profană, zidește în temelie o Ana care s-o înveșnicească. În poemele ca niște tablouri aproape rafaelice, poeta zugrăvește fără timp și spațiu relația iubit-iubită în tonuri și nuanțe contrastante și în culori de la sumbru la viu, stări sufletești și trăiri de la extaz la agonie, de la bucurie la tristețe, de la entuziasm la frustrare, de la așteptări la renunțări fulgerate de la un capăt la altul de lumina dragostei, iar versurile precum perseidele copulează imaginația, sufletul și gustul cititorului, dându-i satisfacția unei lecturi autentice și elevate…
Mihaela Roxana Boboc, Spovedania oaselor, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2017, 95 p. Spune Marin Ifrim în prefață (Oase cu suflet): … spovedania oaselor (…) e o carte viguroasă, o carte în care fiecare cuvânt are câte ceva din realitatea dură și inefabilă a oaselor de sub/ dintre cuvinte… Iar, pe coperta a patra a volumului, criticul literar Daniel Cristea-Enache remarcă: Într-un peisaj liric atins (dacă nu marcat) de sentimentalism dulceag, Mihaela Roxana Boboc are curajul contondenței și durității poetice. Versurile sale sunt tensionate și desfășurate aproape epic, până când drama și trauma provocată de ea își capătă posibilitățile expresive. Câtă poezie aici, atâta autenticitate.
Stan Brebenel, Șlefuitorii de cuvinte – Vol. I. O antologie a poeților români contemporani, Editura Teocora, Buzău, 2018, 187 p. Lăudabil a fost/ este proiectul inițiat de Stan Brebenel de a oferi buzoienilor săptămânal câte o pagină de poezie, cu prezentarea prealabilă a poeților. Inițial, poezia a fost găzduită de Viața Buzăului (2016), apoi de Opinia (2016-prezent). Autorul a simțit nevoia unei antologii și, în regie proprie, a editat primul volum din Șlefuitorii de cuvinte, care cuprinde 74 de poeți, majoritatea provenind de pe plaiuri buzoiene.
Rodica Lăzărescu, Semne de carte – III, Editura Corgal Press, Bacău, 2017, 185 p. În această carte, autoarea își adună cronicile literare apărute, în perioada 2015-2017, în revistele Pro Saeculum, Ateneu, Vatra veche, Actualitatea literară, Cronica veche, Mișcarea literară, 13 Plus, Scriptor, Argeș, Antares, Curtea de la Argeș la cărțile scriitorilor: Ion Andreiță, Nicolae Dan Fruntelată, Ștefan Mitroi, Nicolae I. Nicolae, Elisabeta Lăsconi, Nicolae Cabel, Ovidiu Dunăreanu, Andrei Moldovan, Lorența Popescu, Ion Brad, Angela Martin, Ileana Mălăncioiu, Vartan Arachelian, Diana Dobrița Bîlea, Viorel Savin, Teofil Răchițeanu, Cornel Galben, Dinu Săraru, Mihail Diaconescu, Dumitru Ion Dincă, Adrian Țion, Liviu Ioan Stoiciu, Ioan Sbârnă Constantin T. Ciobotaru, Sânziana Mureșeanu, Lina Ciobanu.
Nicolae Grigore Mărășanu, Viorel Coman, Locuirea în poezie. O estetică a supraviețuirii. Convorbiri, Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, 2017, 314 p. Un interviu cât o carte. Un interviu cât o viață de scriitor. Aceasta realizează Viorel Coman, care în Pledoarie spune: … Nicolae Grigore Mărășanu contrazice prejudecățile literare statornicite, legate de senectutea scriitorilor români. De regulă, poetul român, la anii aceștia (80, n.r.), a pus demult „lira-n cui. Bătrânețea-i totul!” pare a spune Mărășanu, contrazicându-l în judecăți chiar pe Shakespeare care paria doar pe „maturitate”. Inițial, am crezut că va fi un interviu ușor. Nicidecum…
Corneliu Vasile, Acreditări livrești, Editgraph, Buzău, 2017, 135 p. Dintre cărțile „acreditate” aici de autor, menționăm: Muzeul cu nemărginiri de Florea Miu, fragede vitralii de Valeriu Valegvi, Marin Preda. Anii formării intelectuale (1929-1948) de Stan V. Cristea, Tabăra damnaților de Gheorghe Andrei Neagu, În sângele ploii de Marin Ifrim, Recuperarea sinelui de Any Drăgoianu, Contorsiuni de Nicolae Gâlmeanu, Talazuri de Gina Zaharia, Convorbiri (in)discrete de Constantin T. Ciubotaru, Nicolae Dina, Almanahul Renașterea buzoiană-2016.
Tănase Serea, Jocul umbrelor – poeme, Ex Ponto, Constanța, 2017, 74 p. În prefața la acest volum (Poezia, ardere de sine), Daniela Varvara punctează: … Metafora sa este a iubirii – în diversele sale ipostaze, a melancoliei, a tristeții, a crepusculului, dar și a credinței în salvarea prin poezie. În orice caz, se poate vorbi de supremația sentimentului transpus în forme lirice a căror prozodie se apropie de cea a modernilor, mai ales prin renunțarea la „subjugările” punctuației și chiar ale ortografiei (e vorba de ortografierea cu majusculă la început de vers)…
Radu G. Țeposu, Suferințele tânărului Blecher, Ediția a II-a adăugită, Editura Eikon, București, 2017, 171p. În Cuvânt înainte la ediția a doua, Otilia Țeposu menționează: … Sunt convinsă că a existat acel „flach”, acea premoniție care le-a apropiat oarecum destinele curmate nedrept de devreme. Radu G. Țeposu s-a simțit atât de legat de scrierile lui lui M. Blecher, încât în prima lui carte a trăit subiectiv avatarurile tânărului încarcerat de suferință, care a descris cu realism sfâșietor, cu sinceritate și luciditate copleșitoare simfonia bolii și a durerii, așa cum nu a mai făcut-o nimeni în literatura română.
