Brigada diverse – Ve(n)i Gu(ț)oiu D(a)n
23 aprilie 2021
Din prea puține ipostaze, revenim la cele ale gurii, burții și…. Prezicerea mea s-a împlinit. Cumpărăturile direct din mașină sunt acum la liber. Mă prinz cu voi că nu știți cine sunt înainte mergătorii. Buzoienii. O primă clientă, înfometată, și-a propus performanța de-a scoate mâna pe geam și a înșfăca batonul de salam direct din mezelărie. La Poșta Câlnău. Că a dărâmat copertina… e o poveste pe patru roți.
Niponii, ăi de plimbă bila la tenis de masă, de nu-i vezi nici culoarea, nici mărimea – e un chinezoi care a dat clasă întregii insule, Bruce Lee, și juca ping-pong cu nunceak-ul și biscuitul -, n-au mai dat masca de la finalul primului război mondial. Și nu-i mai deranjează.
Când a venit pandemia, toată suflarea omenească, de frică, s-ar fi injectat și-n limbă ca să scape nevătămată. Vreo câțiva sceptici, majoritari pro vaccin. Acu ezită destui. Ceea ce a condus la seria de reveniri asupra obligativității, deținerii de pașapoarte și restricțiilor sau privilegiilor pentru cei ne și vaccinați. Că țară mare-i Europa asta. Și cu toane.
Pusăi mâna pe noua reeditare a faimosului Abecedar la care a trudit Creangă. Curios aș fi să știu dacă la cât de celebru a fost – juma de milion vândute -, ce profit a avut.
Cică la Londra, mai ieri, în puterea nopții, englezoii s-au reîntors la viață: cu zâmbetul pe buze și respirația ușoară. Le urez să rămână cu ele, chiar de-s îndoit că degringolada ar aduce imunizarea masivă.
Comedie mare. Pe ușa unei instituții locale, te ferești de… ,,Covit”.
Să vedem dacă ghicitul altora în viitor se va adeveri. Boris de Marea Britaniei crede, prin interpușii sfetnici, că o masă întreagă de vaccinați va recădea pradă unui nou val de infectări. L-aș fi invitat să se bată peste gură, însă îi era astupată cu… o înghețată.
Niciun moment… alb. Planetuța noastră în univers e-un bunghi pe fața oricărui infinitezimal microorganism. Distrugerea ei este și nu posibilă. Dispariția vieții deloc viabilă. Cei câțiva ani dați de mai deștepții ei locuitori până la desființare – o gogoașă servită pe noile canale de distribuție a filmelor. Invit la a doua, a treia vizionare. Și la o ulterioară poziție moderată. Firească. Nu-i nimeni nebun să se trezească a doua zi mort. Nici singur pe Terra.
Că este loc și de altele… la noi acasă. Demolezi, pui la loc.
Nea fostul cu robustețea ființelor vii și române, dezechilibrează, zdrobește logica. Când suflarea toată se dădea de ceasul morții că-s umflate raportările, acesta o întoarse ca la Ploiești (în cele câteva semnificative sensuri giratorii): că ba, că batjocoritoarele instituții au tăiat din listele reale. Bolânzi, leșuri, lecuiți.
Legăturile familiale sunt normale. Marile populații se înrudesc. Precum americanii și chinezii. N-o spuneau bancurile autohtone? De aceea conlucrează la crearea oamenilor maimuță, adică invers, dar la nivel de celule. Ei dimpreună jură că le nimicesc după ce-și fac hatârul. Da’ mai știi?
Noi la ei, ei la noi. Ca să se aleagă praful. Și-n Egipt e cu nemiluita. Te duci să ridici biserică din cele creștine în inima musulmanismului, sperând că la rânduiala din urmă, în genunchi, cu spatele la călăi, vei căpăta iertare. Care? O risipă de viață inutilă….
Nu erau de ajuns disfuncțiile produse de virus. Peste ele ale vaccinărilor. Mai nou, zona zoster.
Ana. O alta. Are mere-n sân, are vers în sânge și credință. Gândind că ele vor aduce liniște. În altă lume, cert, nu în a noastră. Nu azi. Nici peste un mileniu.
