Propoziții pretențioase – Abatese
Vedeți de ce stărui la Vasile în bătătură…. S-a aprins….
Are-un nu asemănător. Bag de seamă că zodia căreia i se potrivesc caracteristicele perfect este Taur. Cum amândoi împărțim jumătatea ei, nu ne deosebim mai deloc, când se-ncinge mintea, arde! Cu vecinii laterali dăduse la pace, cu unul mai mult, cu altul mai puțin, însă în dosul curții se lovise de un… zid. Un gard pe o parte, o magazie-coteț pe alta, cu scânduri îmbătrânite. Și un proprietar ce făcuse din gospodărie una zootehnică. Umplându-l pe Vasile de șobolani și mirosuri greu suportabile, de abhorau și el, și soția până la să-și dorească…. Dar așa nu se poate trăi, în astfel de aer irespirabil, abiogen, în concubinaj cu…. Detectase domn Vasile că-l năpădiseră lighioanele într-o dimineață, după ce închisese ușa frigiderului și, speriat, a constatat că s-a scufundat de-o palmă (ca un mic Titanic). Rat-onii săpaseră galerii în tot holul încadrat pe două părți cu geamlâc, încât, la revizie și refacere de pardoseală, și-a pus ambele mâini în cap, mirat că nu i-au ajuns în pat. La interpelat pe Putinică senior, l-a rugat. Numai că nu l-a dat răilor dimpreună cu nevasta. La cum abjurau amândoi părerea lui Vasile, ai fi zis că sunt cei mai nevinovați oameni de pe lume…. Cu buna ocazie de schimbat acoperișul, la final am închis și priveliștea dizgrațioasă, și o parte din mirosul ce se prelingea printre scândurile gardului: tablă la fel de cutată de la colțul magaziei până la limita cu cumnatul. Prilej pentru cele două familii: se ablegau și aboleau oficial orice legătură…. Să ne vedem de-ale noastre…. Dificultățile au început acolo, în spate, unde feciorul socrului se legase de casa tatălui printr-o dolie și unde acesta ne avertizase să nu-i stricăm mai nimic din ce era deja făcut, ba să verificăm, dacă tot îi călcam proprietatea, și să reparăm ceea ce el însuși, împreună cu un ,,mare meșter” râmnicean (un închipuit căruia i se dăduse credit popular nemeritat – au pățit destui să le rămână neterminate lucrările), a zădărât ploaia să pătrundă-n odăi. Ba ne acuzase că desele noastre petreceri pe dolie ar fi cauza scurgerilor nedorite. Am demontat imediat afrontul, demonstrându-i că urmele de șiroaie de pe peretele tatălui – înfipsese căpriori din acoperișul lui în zidul părintelui în unghiul minim posibil, cam 20 de grade, pe care-l placase cu rigips -, vin de mult mai sus, prin urmare problema se găsea la el. ,,Imposibil!”, reîncepând laudele deșănțate la îndemânare-i și a meșterului. Și ca să ablegăm orice viitoare suspiciune, ne-am pus la treabă. Vârârăm smac de-al nostru de ține apa la distanță pe la încheieturi, iar lui Vasile îi montarăm cârlige – posibil doar după un caroiaj de lețuri (c-așa-i corect, dar lanți spune tot poporul din obor) – și un jgheab care să se scurgă tocmai în spate. Nici zona hornului n-a fost mai puțin năbădăioasă. Refacerea doliei din temelii, panta abruptă, îmbinările…. După ce i-am ,,păpat” împrumutul special pentru refacerea pluvialei, ne-a mulțumit – și nu trebuia, munca remunerată are efectul reciprocității – și ne-am despărțit, așa cum ne regăseam în fiecare zi, în dulcele glas canin triplu….
