Muzica zilelor noastre: Are și jazzu’ ziua lui…


Zici jazz, zici ritm. Zici ritm, zici vibrații. Zici vibrații, zici vioiciune. Și oamenii au nevoie de vioiciune dintotdeauna, oricând. Așa apărând muzica asta spontană, molipsitoare, dansantă, nemuritoare. Acum un veac și ceva, undeva-n America. Azi, răsplătită cu o zi a ei, întemeiat, meritat. Că ritmurile-i varii și stilurile idem cuceresc planeta. Unind omenirea, etnii și culturi, fructuos. Ea răsunând pretutindeni, incandescent. Cântată, fredonată, aplaudată de la o oră la alta și mai apăsat. Pe glob, de-a lung și de-a lat…
De-aceea, UNESCO socoate jazzul ambasador al umanității. Aniversându-l oficial, universal, anual, la 30 aprilie. Armstrong, Ellington, Franklin, Gershwin și Goodman, Grappelli, Reinhardt, Davis, McLaughlin și Hancock, Galliano, Garcia-Fons, Petrucciani și Botti, Răducanu, Parghel și Popp meritând acest lucru cu vârf și-ndesat. Atâția alții, la fel. Deoarece l-au slujit sau îl slujesc neabătut. Nimerit, benefic, vădit iscusit. Dându-i grandoare, culoare, savoare peren…
Firesc, și eu iubesc genu`, grozav. Ascult permanent, pledând pentru el insistent. Că nu-i cu nimic mai prejos de simfonicul antecesor. Pe care-l preia ades excelent, împrospătându-l binevenit și select. Regret că-n aste vremi, de pandemie pline, este constrâns oarecum la tăcere. Și-o sărbătoare ca asta nu iese, practic, în evidență pe cât s-ar cuveni. Dar, vorba cuiva știutor în domeniu (Florian Lungu, desigur), viața-i scurtă, jazzu`, lung. Nu mă îndoiesc…

Adrian SIMEANU

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share