Propoziții pretențioase – Aboliți

Am prins un instantaneu, altfel cum m-aș mai fi lăudat după un an de la angajare că mai sunt în stare să duc la bun sfârșit o lucrare?
N-am să ascund că se instalase în musculatura mâinilor și picioarelor o lipsă de exercițiu ce omoară…. Abolise voința de-a da cu ciocanul până la ultima geană de lumină, până la ultima creastă de tablă, ucisese putința de a sta încordat ore în șir fără urmă de oboseală, cum abnegai odinioară tinichigeriei. (Dar abneagă nu se reduce doar la a fi devotat, ci și la tăgadă, pe care, de un timp o serveam din ce în ce mai încrezător, părăsisem în întreg meseria demotivat de multele nehotărâri ale lui tata, din ce în ce mai frecvente, și câteva pricini prilejuite de Cristi, din același set de devoțiuni pe muchie de cuțit, de-ajunsesem să abhorăm și bătutul de tablă, și punerea la comun zi de zi. Și să n-o zic pe-aia că fusesem în stare să abjurăm că suntem cumva prinși în co-legare. Ne ablegam zi de zi mai mult.) Vinovate de paranteză năbădăioasele vocabule, primite în calapodul extragerilor literale ale scrabble-urilor, pline de negativism.
În zona pozitivismului – lucrurile bune lăsate în urmă. Și impresia generală că alții-s puțini precum eram. De laude și recomandări ne umpluse și Mihalcea, probând spusele cu încrederea de-ai rezolva sistemele pluviale dificile la acareturi, acasă, după ce fostul atelier de debitare și ambutisare, în aer liber, primise în trecut jgheaburi și burlane. Același ansamblu în spatele casei domnului inginer, obturat pe alocuri de înnădituri din țeavă, sprijin butucilor de vie, învârtoșați să plângă boabe de struguri anual (v-aș dezvălui cui aparține modul ,,alarmant” metaforic, vă las plăcerea însă de a afla singuri). De aici greutatea, fiindcă celelalte operațiuni au fost o bagatelă.
Conform cu teoriile matematicii geometrice, paralelele la paralele sunt paralele între ele. Dintre puținele verificabile urbanistic, ale lui 7 Noiembrie cu Eroilor, cu Matei Basarab și fostul 6 Martie, actual cpt. Zăgănescu. Fără de vrere, ultima adăpostind oameni ce la origini n-ar fi bănuit a se cunoaște. Nea Vasile G. buzoian, Vali, finul lui Dan M. și Nicu Milea de la Clubul Tineretului. La ei funcționând teoria amiciției: prietenul prietenului este prietenul meu.
Așa am bătut și-n porți, și-n casele lor cu ce aveam la îndemână. Deși nea Vasile nu-i nici la mijloc, nici la margini, am să-i dau întâietate. Și el, ca toți cei ce-și privesc casa în fiecare zi întrebându-se cât mai rezistă până să le curgă apa-n pat, s-a hotărât să schimbe tabla, ruginită, iar în locul ei a ales să depună din cea cutată. Care arată, după șase ani, bine. Nu schimbări semnificative de culoare, nu deformări, o panoramă plăcută. Cu un mic amendament pe care și glumind, și serios, domn Vasile, săptămâna asta, a ținut să mi-l socotească între daune: ,,Mi-ai demolat luminatorul!” Ca ripostă, în același spirit dulce-amar, am opinat, pe bună dreptate: ,,Și așa nu puteai accesa podul prin el. La ce bun?” O gaură impracticabilă din cauza dimensiunii, mai puțin de-un careu de 40×40 cm, fără geam – dar la ce-ar fi folosit?, frigul și căldura erau pe potriva anotimpurilor -, consumator de materiale și provocator de probleme, intersecțiile cu o astfel de deschidere cer tăieturi, lipiri și umpleri cu cositor sau silicoane. Fără remușcări ablegai cucuveaua, astuparăm deschiderea la nivelul planului general al acoperișului. Cu pierderi minime de timp și costuri vizibil micșorate în portofelul de împrumut al proprietarului.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share