Fărădelegea lui Călin – Coful civic

Atât de fraged…. Ăăăă….
Din reclama cu demâncare, m-am pomenit, evident, cu Eminescu. Atât de meritoriu…. Atât de…. Singur. Cu pirostriile nepuse…. Nu-i cazul personajelor mixte din Art. 271, la un pas de a-și uni formal destinele prin căsătorie. Consimțind personal și liber.
De-o primă dată, opușii sexuali trebuie să fi atins pragul lui 18. De două ori la Al. 2 rădăcina tem, pentru temeinicul motiv al minorului de a se putea însura la 16 ani și temeiul medical de necontestat al sănătății tun. Celelalte sunt încuviințările părinților sau înlocuitorilor. Un singur impediment: posibilul refuz al unui diriguitor legal al minorului/lor, asupra căruia decide instanța de tutelă, așezând mai presus de toate același interes superior al copilului. Probleme, totuși. Dacă părintele în stare să dea verde puștanilor la căsătorie, a cărui decizie ,,… este suficientă.”, se împotrivește, a cui permisiune se cere? Fiindcă nici aici, la Al. 3, nici la Al. 5, nu se induce posibilitatea aceasta, ci doar pentru cei fără de părinți, în ograda deja a autorității abilitate. Iar mai departe nu merg, chiar dacă Al. 4 îmi cere o trimitere la Art. 398. (Art. 272)
Doar la ăștia mai civilizați unu la una, ca și la noi. Că pe la alții merg și, și. Interdicție deci la bigamie. (Art. 273)
Trebuie să fi fost din sămânță regală ca să ți se fi permis linia dreaptă a rudelor și căsătoria sub gradul al patrulea de înrudire. Însă pragului i se poate legaliza existența prin alianța ce face obiectul secțiunii, cu motivația și temeiul…. Nu același lucru stă în picioare când între candidatul la ,,măritiș” și încuviințator persistă adopția sau a luat sfârșit. (Art. 274)
Art. 275 devine inutil. Particularizarea tutore+minor=love=căsătorie se găsea inclus în anteriorul….
Prost cu dobitoc, idiot cu cretin…. Prin urmare, alienat cu debil, mintali, nu! (Art. 276)
Bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, asexuat cu asexuat, hermafrodit cu hermafrodit…. Astfel, sex de același fel, ba! Și chiar dacă-n alte țări scrie negru pe alb partidelor unisex, la noi nu sunt recunoscute. Nici măcar parteneriatele civile, și cu diferiți, și de același fel. Al. 4 nu poate fi în sensul celor deja opinate, una-i uneala, alta libera lor circulație, fără de interdicții în U.E. (Art. 277)
Pierderea certificatului de deces al tatălui meu a fost cu dichis. Trebuia să mă facă prezent la momentul oportun. Doi țigănuși și o… moldoveancă de-a Republicii Moldova. Vreo doritoare, agățată de negromani, de îmbogățire și trai îndestulat la România. Întrebări: cum să se căsătorească? Piedici. Aprobare de la ambasadă. Certificat – cică pierdut – de la primăria sătucului de unde se trage candidata la cetățenie română. Limba de susținut ca știință, etc, etc. Au plecat romanes-șii cu buzele mai vinete și mai umflate decât de la mama… Dolores. De-aici senzația mea, citind Art. 278, că mai întâi viitorii soți ar fi necesar să-și declare iubirea. Apoi luați la celule mărunte, căci fără cerfeticatul medical curat ca și sistemul imunitar, adio căsătorie. Suferința de boală trimite la dispozițiile legale interzicătoare.
La noi nu se însoară lumea la Primărie, cum cere legea, ci la sediul Stării civile. Ofițerul este totuși cel cu viza, tricolorul și zicătoarea întrebătoare: iei în…. Și nu neapărat acolo unde domiciliază, un altul din altă localitate poate încheia ,,tărășeni”, dar cu aprobarea primarului de drept. (Art. 279)

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share