Spații culturale nr. 75 (12)

Nicolai TĂICUȚU

Raftul cu cărți

Doina Cernica, Neaua ninge la Betleem, Editura Mușatinii, Suceava, 2020, 187 p. Copertele cărții sunt realizate de artistul Gheorghe Zărnescu. Coperta I reproduce una din ultimele lucrări ale artistei plastice Dany-Madlen Zărnescu, iar coperta IV, lucrarea sa: Biserică de lemn. Cartea de povești de călătorie de față, Neaua ninge la Betleem, este a cincea, urmând volumelor: Rodos, ultima vară (2011), Cititoarea, călătoarea (2014), Privește și încearcă să vezi (2019) și Hänsel și Gretel în Pădurea Luminoasă (2020).

 

Florentin Popescu, Convorbiri cu Theodor Damian, Rawex Coms, București, 2020, 141 p. În cuvântul său, În loc de încheiere, Florentin Popescu spune: … Scrierile lui Theodor Damian sunt adevărate fântâni de lumină, de idei, de credință și de frumos, dătătoare de viață și de tinerețe. (…) Consider, așadar, că dialogurile din această carte au fost un mare noroc pentru mine, ca și pentru dumneavoastră, cei care le veți citi.

 

Marcel Mureșeanu, Poeme decapitate, Editura Avalon, Cluj-Napoca, 2020, 111 p. În prefață, Horia Bădescu ne asigură că este O carte de bucurat inima cu înserările și speranțele unui remarcabil florilegiu poetic, cântat pe struna unică, dar cu atât de bogate sonorități a poemului într-un vers. Ilustrațiile din interior și de pe copertă aparțin Irinei Petraș, iar traducerile sunt făcute de Cristina Tătar, în limba engleză, Letiția Ilea limba franceză, Gabriela Lungu în limba italiană și Marcela Ciortea în limba latină.

 

Ionel Necula, Eminescu în tentații metafizice, Ediția II-a revăzută și adăugită, Editura StudIS, Iași, 2020, 214 p. La finele cărții, autorul precizează: Despre Eminescu s-a scris mult. Atât de mult că bibliografia cumulată cu greu mai poate fi parcursă într-o viață de om. Această carte reunește câteva din articolele despre fenomenul Eminescu publicate de-a lungul anilor prin diferite reviste de cultură…

 

Gheorghe Simon, Calea Numelui, Eikon, București, 2019, 101 p. În nr, 11-12/ 2020 al revistei Neuma, cartea de față era astfel prezentată: Pentru Gheorghe Simon poezia e răspuns bun la toate, dar mai cu seamă la întrebările existențiale și la durerile ființei umane. În jurul unui sâmbure luminos, de profundă religiozitate, se înfășoară miezul de fruct delicat, cu parfum tandru, ușor pudrat, al poeziei. Versurile sunt o retrospectivă melancolică înspre copilărie, casa părintească, nucleul familial. Acestea sunt văzute ca repere ce trebuie perpetuate pe calea numelui.

 

Cornel Galben, Personalități băcăuane – VIII, Editura Corgal Press, Bacău, 2020, 304 p. Printre alte personalități băcăuane, în acest volum Cornel Galben ne dă întâlnire cu Anton Achiței, Vasile Bardan, Radu Beligan, Mihai Buznea, Ernest Maftei, G. Gheorghiță, Valeria Manta Tăicuțu, Ion Micheci, Ștefan Munteanu, Victor Munteanu, Raluca Neagu, Daniel Nicolescu, Viorel Savin, Dorina Stoica, Traian Valeriu, Mariana Velisar-Codrescu.

 

Mioara Băluță, Frunze sub un ștergător de parbriz, Editura Babel, Bacău, 2017, 200 p. În cele din urmă… autoarea spune: Cu aerul unor frunze, prinse de ploaie sub un ștergător de parbriz, ne predăm cuvintelor ce nu mai pot fi spuse, privirilor pe care nu le mai avem, îmbrățișărilor ce nu mai pot fi dăruite. Ne predăm pentru a simți, sub o altă formă, ceea ce ne-am dorit mereu în viețile noastre – acea normalitate excepțională de a trăi între gesturi domestice… firești.

 

Stan Brebenel, Șlefuitorii de cuvinte – vol. III – O antologie a poeților români din afara granițelor țării, Editura Teocora, Buzău, 2020, 148 p. Cei antologați sunt: Adrian Erbiceanu, Benjamin Fundoianu, Grigore Vieru, Leonida Lari, Leo Butnaru, Ilarie Voronca, Nicolae Dabija, Valeriu Matei, Dumitru Matcovschi, Daniel D. Marin, Paul Celan, Victoria Fonari, Arcadie Suceveanu, Alexei Mateevici, Ioan Flora, Ioan Baba, Ion Miloș, Vasko Popa, Theodor Damian, Lidia Grosu, Mihai Prepeliță, Matei Vișniec, Florentin Smarandache, Traian Vasilcău, Miguel Gane, Ion Hadârcă, Vasile Tărâțeanu, Mihaela Cristescu, Doina Dabija, Alexandru Cetățeanu, Dinu Flămând, Aura Christi, Gabriela Melinescu, Bianca Marcovici, Dorin Tudoran, Silvia Butnaru, Adam Puslojić.

 

Fevronia Spirescu, bruflit* cu ecou pe Strada Mare, Editura Creator, Brașov, 2020, 131 p. Ne alăturăm celor spuse despre această carte de Ioan Viștea: … text avangardist-poematic, un ciné-verité din orizontul copilăriei, cu simbolistica revelației și rememorării… o retrăire cu impact emoțional, ca o amprentă generalizatoare care vrea să șteargă praful de pe sentimentele memoriei, aducându-le la lumină. Încă o admirabilă carte pentru copii (inclusiv ilustrațiile) marca Fevronia Spirescu.

 

Manuela Camelia Sava, Vălul Șeherezadei, Editura Editgraph, Buzău, 2020, 107 p. În prefața Un mit asumat, Passionaria Stoicescu conchide: Cartea (…) respiră acel echilibru necesar între mesaj și expresie, între talent și conștiință estetică. Asumarea convingerii că tu poți, asemenea Șeherezadei, să îl farmeci pe rege/ cititor prin poveștile/ poeziile tale, denotă conștiința de sine a Manuelei Camelia Sava, că prin ceea ce scrie, banalul vieții, nici măcar sub forma monstruoasă de covid, nu o va ucide în zorii fiecărei noi zile.

 

Camelia Ardelean, În dialog cu Ionel Necula, Editura StudIS, Iași, 2019, 124 p. Într-un preambul (Ionel Necula – cu sufletul în palma cititorului) la dialogul ce va urma, Camelia Ardelean precizează: Pelerin al unui destin înrădăcinat în cuvânt, pentru el înțelegerea tainelor existenței reprezintă mai mult decât o banală curiozitate, a devenit un mod de a trăi, o necesitate a cărei satisfacere, chiar dacă implică o muncă de Sisif ori sacrificarea a zeci de ani din viață, rămâne dorința supremă…

 

Laura Cozma, Lama dulce a timpului, Editura Editgraph Buzău, 2020, 76 p. Această carte este îngrijită și tehnoredactată impecabil de Lucian Mănăilescu, cel care în prefață (Timpul iubirii) spune: Volumul de debut al Laurei Cozma – Lama dulce a timpului – reprezintă un exercițiu poetic profund și îndelung exersat, un demers liric consistent, desfășurat pe parcursul unor ani de acumulări lirice ce văd, în sfârșit, lumina tiparului. Iar în postfață (Everestul cuvântului) Gina Zaharia menționează: Cu acest volum de debut, Laura Cozma își face apariția ca o picătură de rouă pe geana unei dimineți de mai. La o cafea cu timpul, autoarea se destăinuie prin versuri care opresc în loc și cel mai grăbit călător…

 

Rodica Dascălu, Imaginează-ți o grădină, Editura Art Book, Bacău, 2020, 139 p. În prefața – Imaginația nu exclude Rațiunea sau esența poeziei este (in)actuală – Petre Isachi apreciază: … Imaginează-ți o grădină. Este modul elegant al scriitoarei, de a ne invita să parcurgem o scriitură, aparent accesibilă, în care esteticul se întâlnește fericit cu sacrul, configurând o frumusețe sofianică, neostentativă, plină de smerenie, asemenea celei din Cumințenia pământului a lui Constantin Brâncuși.

 

Vasile Iftime, Colonia de licurici, Editura Eikon, București, 2020, 77 p. Pe coperta a patra a cărții Cristian Bădiliță menționează: Colonia de licurici e un volum tulburător, plin de viață și de poezie, deși tema obsesivă este moartea. Vasile Iftime face parte din categoria poeților liturgici. El reinventează zborul, în modul cel mai firesc, adică suprafiresc cu putință. Dincolo de această autenticitate palpabilă avem de a face cu un poet rafinat, stăpân pe meșteșugul său, șlefuit prin lectură și meditație…

 

Christian Bistriceanu, tricicleta care te va ridica la ceruri – ritualuri și bagatele -, Editura Mirador, Arad, 2019, 104 p. În paginile de sfârșit ale volumului sunt dedate selecții din referințele critice semnate de Gheorghe Zincescu, Gheorghe Jurma, Ion Cocora și… Gheorghe Mocuța, din care cităm: Tânărul poet Christian Bistriceanu reinventează un fel de a privi lumea și de a scrie. Nu încetează să se oglindească în diferitele ipostaze ale vieții, surprinzându-ne prin inventivitate, prospețime și sete de absolut, (…) O inventivitate nesăbuită îi traversează imaginația. E ca și cum băiatul acesta a căzut de pe o altă planetă precum Micul Prinț.

 

Valentina BECART

Fiecare gest devenea o poezie…

Cândva,
am locuit într-o lumină clară.
Între ieri și azi – doar infinitul;
în jurul meu, cuvintele
se preschimbau în vise,
iar brațele – ca niște aripi mari –
slăveau răsăritul.

Cândva,
am locuit sub o revărsare
de sori.
Rareori strângeam ploile
în brațe
și mi se părea că viața, uneori,
e ca un murmur divin
știut doar de noi.

Alteori, florile mi-au fost adăpost
la amiază,
când fiecare gest devenea
o nouă poezie,
Iar eu – cadența unei liniști – sub
tâmpla unui vaier.

Azi, departe de toate cuvintele
mari,
și ziua aceea când sufletul
se scălda în lumină,
îmi făuresc adăpost într-o toamnă
grăbită,
cu fluturii de noapte risipiți
printre cărți.

 

Cuvinte mari, abia atingându-se…

Hai să căutam împreună ziua aceea
cu mărgele, cercei, aureole răsărite
în privire;
un zâmbet larg era totul , mai mult decât
o mie de cuvinte.
Și cuvintele, da, erau mari, mari abia
se atingeau între ele.
Uneori, săltau până sus, cât mai aproape
de un vis străveziu.

Eu stăteam de veghe și prindeam
câte unul,
în timp ce întreaga-mi ființă te sorbea,
ademenindu-te
într-un pat de rouă;
tu știi că altarele tac, că cerul se înclină,
alteori,
numai inima trebuie să rămână ca un cuvânt
tremurat, ca o taină…

Hai să căutam împreună ziua aceea
ca un clinchet ușor, cu brățări de absint,
anemone.
Un suflet uriaș și privirea ta îmblânzită…
pot locui, într-o zi, în câteva cuvinte mari,
tot mai mari, abia atingându-se între ele…

 

Un cer invadat de fluturi

E depărtarea o taină, un unghi
ascuțit rănește privirea;
cărarea-i un semn că lumea există
și zarea aprinsă vânează întrebarea.

E cerul o pată, un cerc necuprins
e sufletul zilei;
un strigăt e raza căzută în ciuturi
și-ntreagă uimirea e-un arc – în stropul
de apă -,
ce ține trează lumina.

E unghiul, pătratul și rostul…
Mereu alte semne zvârlite
în frunzele moarte;
doar cerul înalt –, invadat de fluturi,
aruncă în aer urme de pulberi, stropi
de culoare pe scuturi…