Fărădelegea lui Călin – Cidul civic
Mi s-a spus în fel și chip. Și-am mai născocit și eu vreo două.
Deschizând subiectul nume, n-am avut nicio îndoială, paternitatea oricăruia are protecția și recunoașterea legale. Contestarea lui – ajungând iară la ceea ce de ceva vreme mi se impută ca drepturi auto-adoptate, muzicianul și scriitorul, poate și câteva adiacente (mai puțin lecțiile de percuție pe acoperiș), afirmate din plin (!) de cei ce dau ora exactă în branșă -, devenind cerere de recunoaștere în instanță. La care poate participa însăși uzurparea, renegabilă până la hotărârea definitivă a încetării atingerii ilegitime. La braț cu același tratament pentru pseudonim. De-aia țin la Fulgerică… și altele până-n pânzele albe. (Art. 254)
De-ar fi totul limpede precum didactica legislativă. Concisă și inteligibilă. Fiindcă ajunsesem să mă întreb dacă dreptul nepatrimonial n-o fi…. Primind un răspuns pe măsură: ,,care nu are un conținut exprimat bănește”. Dară multe dintre cele ce se invocă în afara celor cu valoare intrinsecă acoperită în bani sunt mai prețioase decât celelalte. Dovada fiind reglarea ,,conturilor” mele componistice de ieri, aflând cât ,,costă” un nume de scenă într-o seară. Ce-ar fi mai credibil, conform Art. 255, pentru instanță, în cazul particularizat, ca maniera de a face cuiva treaba pe bărbile personale, fără un sfanț? Să discutăm despre prejudiciul profilat? Desigur. Minimalizarea efortului de ridicare la nivelul tuturor marilor artiști, ,,desființarea” cuvântului creator. Așa ajungând avocatul, uniunea drepturilor de autor, să ceară în numele nostru sumele cuvenite. Ce poate face organul de drept: să nu se mai încalce ori să înceteze lezarea, să asigure conservarea probelor – nimic însă despre un șir de alte acțiuni dedicate ajungerii la probe. Al. 3 prezintă speța vorbelor… aproape goale, unde legea se declară oarecum neputincioasă în fața unor prejudicii… ușoare, instanța având ,,block” la încetarea daunelor produse pe calea mijloacelor scrise, trecând la acțiune doar când se justifică ,,defăimarea” și dacă hotărârea judecătorească urmează a fi bine proporționată față de prejudiciu. Cu toate acestea, există posibilitatea ca măsurile luate să produce efecte inverse și reclamatul să ajungă în poziția injustiției, obligându-se reclamantul ,,… să dea o cauțiune…” după dorința oponentului. O motivație fiind dezvoltată la Al. 7, prin respingerea cererii ca nefondată, adăugând chiar nesancționarea reclamantului, când culpabilitatea este redusă ori despăgubirea micșorată. A se reține și termenul de depunere, ,,… nu mai târziu de 30 de zile…”, termen valabil și în contextul în care se împotrivește partea adversă la ,,… eliberarea cauțiunii…”, afară de situația în care nu are pretenții și reclamantul își poate redobândi suma pusă în joc.
Pornind de la un articol deja străvechi al argeșenilor muzicieni, întrebându-se șocați cum de încă instituțiile de profil plătesc drepturi de autor lui Mozart sau Bach, constat că anumite acțiuni, aici pentru ,,… restabilirea dreptului nepatrimonial…” au noimă și după ,,… moartea persoanei decedate…” Prin urmare, cam acesta este și răspunsul. Mort, copt, viu, cineva poate pretinde în numele nedreptățitului redobândirea drepturilor. Nepatrimoniale. La fel și restabilirea integrității memoriei persoanei… plecate. (Art. 256)
Cumulate, toate dispozițiile Codului Civil din acest titlu revenind și persoanelor juridice. (Art. 257)
