Fărădelegea lui Călin – Lodul civic
La fel o fi și-n alte țări?
La noi este cam așa: ai sediu în România, ești român. La interferența cu persoana juridică. (Art. 225)
Actul de naștere începe cu un… nume, care, ce-i drept, românesc sau cu apartenență străină, identifică persoana de mai sus. Cu toate reglementărilor în vigoare: ,,… atribute de identificare.” și trecerea în catastiful public. (Art. 226)
Aceeași rețetă, dar dintr-un alt ,,registru” al Codului Civil, Art. 227, indică locul unde poate fi găsită p.j., locurile unde își exprimă dorința și fapta de a deschide sucursale, reprezentanțe și puncte de lucru, cu specificarea că ultimele au ,,… caracter secundar…”
La fel ca omul de rând, juridica se poate dezice de nume și de sedii (nu și de responsabilități) și-și poate alege altele. (Art. 228)
O nouă opunere (nu opuscul) către terți are dublă conotație. Cererile de dovedire a numelui și sediului se fac cu registrele aferente înscrierii; fără ele, dovezile verbale sau de natură scrisă sunt falsuri grosolane. (Art. 229)
Ființarea p.j. se certifică însă și mai simplu, după cum destule articole anterioare legiferează, cu ajutorul numărului de înregistrare la Camera de Comerț, cu codul unic de înregistrare și alte elemente de identificare. (Art. 230)
Încununând cu succes apariția celor șase articole, al șaptelea, Art. 231 conchide: orice document al p.j. ,,… trebuie să cuprindă denumire, sediu, precum și alte atribute de identificare. Ca nu cumva să fie sancționat cu plata de ,,… daune-interese…” în favoarea prezumptivei persoane prejudiciate.
Efecte da, dar cu nicio legătură cu persoana juridică pasibilă a fi reorganizată. Și aici ne oprim la textul propus. Astfel, de ne calăm pe p.j., alăturăm înființarea unora de existența a deja ,,… una sau mai multe…”, implicate în operațiuni juridice de ,,reorientare”. Plus modificarea sau încetarea (Art. 232)
Reorganizare prin fuziune, transformare ori divizare. În sprijinul teoriei Al. 2: ,,… cu respectarea condițiilor prevăzute pentru dobândirea personalității juridice…”
Descriere.
Fuzionare – absorbție; contopire. (Art. 234)
Absorbție – transfer în p.j. ce absoarbe. Contopire – transfer în p.j. nouă. (Art. 235)
Divizare – totală; parțială. (Deșteptăciune mai deșteaptă – un articol în loc de două) 1 – împărțire de patrimoniu între mai multe și înființarea fiecăruia. 2 – desprinderea unei părți din întreg și înființarea sau distribuirea către alte p.j.. (Art. 236)
Nu-i de șagă cu Codul…. La reorganizare nimic. La divizare un set efecte, limite de responsabilități, repartizare de contracte și încetarea acestora.
Efecte. Egalitate între divizori când ,,… nu s-a stabilit o altă proporție.” Atrage atenția la Al. 1, Art. 237, locuțiunea ,,a încetat de a avea ființă”, în loc de a exista. Forțată. Că matematica primară are aplicabilitate oriunde, e cert. Proporția desprinsă de la cel care încă ,,ființează” trebuie să fie egală cu proporția desprinsă prin divizare. Fie pentru una, fie pentru mai multe. Respectând Al. 1.
Incumbarea răspunderilor se întind așa: pentru bunurile dobândite sau păstrate integral prin divizare; proporțional cu valoarea pentru celelalte obligații. În fapt, la Art. 194, amintit la Al. 2, este vorba despre aceeași persoană juridică, doar că de genul instituțiilor publice, neamintite la momentul acela. Fiind vorba de stat, permisivitatea trece bariera celor impuse deja, divizarea și repartizarea respectând și ,,… un alt mod…” de repartizare a obligațiilor. (Art. 238)
Despre corectitudine nici vorbă! Art. 239 dorește ca doar o singură p.j., după divizare, să execute contractele. Adaosul ,,… afară numai dacă aceasta nu este cu putință.” nici nu mă mulțumește, nici nu mă liniștește. Despre deslușirea operațiunilor nici atât. Și-ar mai fi o problemă: se tot susținuse sus și tare că împărțirea
