Brigada diverse – Hai(n)a (c)a (a)tare
20 martie 2021
,,Beneficiile” întreruperilor de sarcină societală se vor culege în cincinalul următor. Probabil și peste 1000 de ani, mumiile muzicienilor români, ca ale tuturor națiilor pământene, vor prezenta două deficiențe majore: calcinarea oaselor carpiene și micșorarea mărului lui Adam.
Așa-i. Constatam cu regret o disfuncție acum opt-nouă ani, nedeclarată la moment: geaba el Mălai-ul Mare, că publicul râmnicean rămâne la fel de mic. Precum Moculescu lui Alifantis: (parafrazat) geaba compoziții dacă n-ai cui! Precum antologic expuneam întrebarea-răspuns: Ce-i Bucureștiul? Un Râmnic mai mare!
Din pură coincidență, instantaneul luat maeștrilor menestreli a preluat o parte din frământarea amicului Gili, căruia mă simt dator cu o corecție: ale ,,concursuri de talent” pot rămâne la nivelul competiției simple. Siguranța…. Doar nebunii și proștii pot susține că se bazează. Despre raporturile juriu-jurizat putem discuta mai mult, dar suficient de puțin cât să se încheie din două vorbe motivele răspunsurilor ,,negative”. În primul rând situarea pe poziții, știutor-profesor și pretendent-elev, favorabilă celui mai deștept. Iar despre copii să discutăm abia după ce stagiul lor de pregătire, oricare, se va fi terminat. Până la urmă toate măsurătorile din primii 14 ani de viață rămân istorie. Uite, până la clasa a 8-a, colegul Niță era cel mai mic din clasă, acum mă depășește cu cel puțin vreo cinci centimetri.
Educația prin desen face parte dintre metodele care înmoaie sălbăticia, ca și scrisul și cititul. O părere relativă și deseori contrară așteptărilor. Și nu este blasfemie mai mare decât pângărirea muncii semenilor, indiferent dacă ,,runele” acoperă pereții pasajelor Gării de nord, vagonetelor de metrou sau bisericilor. Ca să ajungi să-l respecți pe… mai marele, trebuie întâi să îți respecți semenii.
Declarantul din categoria neoumaniștilor. Neocapitaliști dedați la alimentare stomacală, la oferta de piață a osanalelor și la un card nelimitat de consum. Sublinierea mimând apartenența la un dumnezeu al lor, cu aceeași denumire, dar diferit de-al celorlalți, căruia oficial-european îi vor pune interdicție.
Nu punem presa proptea la toate lipsurile și neîmplinirile, voite, ale diferitelor entități cu rol decisiv. Iar când cineva invocă, precum Constituția Americană în preambul, ,,Noi”-ul unificator în politică, să se abțină. Măcar ăi de peste ocean adăugară la 1787 ,,poporul”, nu ,,politicienii”.
Nelsonul exemplificat ca material de studiu al comportamentului cetățenesc, în context legislativ, dar și cadru școlar universitar, a intrat în colimatorul ,,docentului” de la catedră, nevinovat picând în plasa deseori întinsă școlarului. El care va ajunge subordonat, el care va pleca fruntea în fața altor și altor amenințări cu excluderea…. Trecând peste, lectura ,,pildei” m-a surprins neplăcut. Nu ceri păreri pe scenariul de caz ,,Am acționat corect?”, ci formulezi în parametri juridice: ,,Din punct de vedere legal, am comis o infracțiune?” Chiar mai multe. Ceri tact, calm și cercetări, fiindcă, din păcate, facultatea este de Drept.
Tot pe linia regretelor înscriu un mod de a transmite știri la nivelul elitist al vocabularului, însă pentru masa mediocră. ,,Denunțarea” a căpătat uzanța pârei de prea mult timp ca să mai poată fi percepută ca expunere a unor fapte, idei și comportamente și mai ales în probleme sensibile, inflamatorii ca ale pandemiei. Curândul-curândului impunea ,,publicarea schemei de tratament a SarsCovid 19…”
