Propoziții pretențioase – Azotos
Cum faci la unii, merge și la alții. Poate….
Planuri. Să nu strici cei câțiva butuci de vie, să nu te trezești cu cerul tot puhoi în cap și apa în casă, să cântărești de unde este mai lesne să începi. Și ca să nu fie chin, te gândești la metoda veche. Jgheab de lemn din trei părți, un sac cu paie sub el, doi inși sus și doi jos. Dinspre vârf spre poale un alunecuș, un aținut la țiglă la momentul oportun, o trimitere pe jgheabul de natură ațoasă – scot gaterele o scândură… cu mii de așchii -, precisă, potrivită binișor sau eronată, ce necesita strigături diverse: gata; ai grijă, vine; ferește că belește! Jos sau sus treburile stau sub același imperiu al fricii. Sus să nu te rănești tăindu-te în țiglă, să nu-ți vină peste mâini, să nu aluneci, să nu se rupă lanții cu tine sau să nu cumva să perforezi tavanul. Jos să nu primești în cap o țiglă sau creste ori bucățile de ciment lipite aparent de ele, să nu-ți rașchetezi palmele cu același lut ars sau să nu rămâi în poziția… ,,câinelui rapid” din atâta transfer către grămezile ordonate, lumbago…. Să fi sărit ca din arcuri destule țigle, nu le mai știu numărul, însă a dat domnul să ne pornim la treabă cu destul elan, doar nu venisem să ațipim, oricâte mreje ni se întinseseră să mai luăm una-alta de-ale gurii, să ne repauzăm cât se împrăștie praful. Alții poate s-ar fi lăsat atrași de propuneri, nouă nu ne stătea nici în fire, nici în buzunare fiecare minut pierdut, ne azuram zilele cu gândul că 120-150 lei ne asigură plata fiecărei necesități de strictă actualitate și-am fi suportat și praful, și rănile, și toate noxele de pe lume satisfăcuți și fără cârtire. Casa nu mare – partea principală – dar încolțurată, cu diverse urcușuri, după cum sunt multe acoperișuri identice în 7 Noiembrie, și cu o legătură mai specială la legăturile cu celelalte ,,acareturi” în curs de transformare. Două luminatoare cu geam, fiindcă vecinilor nu le poți da cep cu un geam ce dă direct spre ei – de parcă un gard ar proteja de intimitate în totalitate -, un wc și o baie lipite, unite cu ,,șopronul” printr-o dolie șuie și lungă de cinci metri cu ceea ce se numise alee ,,între case”. ,,Moartea” noastră, bucuria lui tata și speranța proprietăresei că va scăpa de picăturile nedorite strecurate la ploaie. Chestiuni specifice ,,așilor” în meserie, ce ne ațâțau până curgea apa din noi. Fără mistere, doar mici probleme de abordare și de… scule. Drujba – a câta – încăpățânată la pornire, ba înecată cu benzină, ba cu lanțul laibăr sau mort în gură, agățat în cuiele ieșite în cale-i de neunde. Taie dacă ai cu ce. ,,Ațipea” și mai ,,scoal-o”. Dar a ieșit o lucrare a-ntâia. Pe nou te joci cu tabla.
Cunoștința lui tata soțul doamnei, un tip pe care-l cunoscusem vag, dispărut după o zi nefastă. La capătul celălalt debutasem lucrările străzii. Apucasem să mă vait de acoperișurile învelite excesiv cu carton. În fapt trona în minte îngrozitorul acoperiș al lui nea Radu, măcinat până la a face scândura un fel de… lipie uscată. Dar în loc de făină, pe deasupra și-n măruntaie, se spuzise de ciuperci, de-un alb ce aduce cu granulele de azotat. Scândura care numai scândură nu fusese, ci margine cu cele mai variate forme și dimensiuni, ,,potrivită” după ochi. Probabil ceacâri. Scosul de cuie, de dopuri de sticle de bere, de tăblițe…. Deloc facil, nici pentru mâini, nici pentru minte, asemenea ruine te scot din sărite. Și nici pentru picioare. Dreptul. Înfipt fără voie în ,,biscuitul” lemnos. Dureri din inghinal până în vârful degetului mare. În faza primă. La extragere…. Carne vie pe pulpă și gambă. Îmi… în lucrarea lor și mă aținui să nu plec….
