Fărădelegea lui Călin – Iodul civic
Unele par cum sunt.
Un caz de infracționalitate pură: hotărâri și decizii contrare legilor, actelor constitutive ale p.j.. De ce să se ajungă în instanță când se dovedește clar, când a existat și doar un vot împotrivă, înscris în procesul-verbal? Și de ce doar 15 zile acordate plângerii către judecătorie? În Al. 2 se dovedește clar care este statutul și care puterile administratorilor revocați din funcție: nu pot ataca hotărârea. Au doar dreptul la despăgubire, numai dacă nu se justifica revocarea ori a fost… pe neașteptate. Și nu mă înșelam, se ajunge la instanță când o verificare de legalitate și o respectare a normelor în vigoare se puteau face în propria ogradă. Astfel, unul sau toți administratorii consumă timpul justiției inutil și implică o serie de operațiuni de înlocuire în prima fază de către președintele instanței, apoi însărcinarea aparține organului de conducere. În privința nulității absolute, poate fi invocată de orice persoană interesantă și dreptul acesta nu se prescrie. (Art. 216)
O stare de normalitate se așterne peste actele atacate în instanță, reclamantul putând cere suspendarea lor. Ziceam și eu…. Ei mă contrazic, există o cauză de condiționalitate: o cauțiune a reclamantului depusă la instanță pentru încuviințarea suspendării. (Art. 217)
Asta-i bună, ale cui să fie, fiindcă administratorii au statut de… angajați. De aceea actele încheiate de ei, în cadrul persoanei juridice sunt ale acesteia. În aceeași categorie a evidenței intră și alte acte recunoscute ce depășesc puterile de reprezentate, știința depășirii neputând fi opusă publicării actului de constituire sau statutului p.j.. Peste normă sar limitările sau lărgirile conferite de lege, considerate, chiar stipulate, nescrise. Peste normă, dar mai bine așa, nerecunoscute, decât să se ajungă în instanță. (Art. 218)
În mai puține cuvinte, fiecare membru al organelor p.j. răspunde solidar cu aceasta pentru toate faptele licite sau ilicite, dacă au legătură cu atribuțiile lor ori funcția încredințată. (Art. 219)
Declanșarea și desfășurarea acțiunilor de răspundere în contra ,,… administratorilor, cenzorilor, directorilor…” revin organului de conducere competent. Iar hotărârea (nu este specificat felul) luată în urma acțiunii, duce la desemnarea unei persoane pentru a exercita o acțiune în instanță. Tot în urma acesteia administratorii pierd angajamentul, încetându-le de facto, mandatul încetează, directorii doar sunt suspendați din funcție. (Art. 220)
Lipsa unor dispoziții speciale atrag o includere a persoanelor juridice de drept civil în condițiile p.j. de drept privat. (Art. 221)
Subordonarea unei p.j. de către o alta nu incumbă răspundere niciuneia în raport cu cealaltă. (Art. 222)
Statul se prezintă pe sine în raporturile civile în două variante: Ministerul Finanțelor Publice; unitățile administrativ-teritoriale. (Art. 223)
Asta înseamnă de sine stătătoare și ordonatoare de credit. Organele, instituțiile, autoritățile și serviciile publice, după caz își poartă răspunderea pentru toate acțiunile lor și numai în subsidiar statul sau unitățile administrativ-teritoriale răspund pentru ele. (Art. 224)
