Cotețul cu metafore – Iuda
Iuda
Nu am nimic, nimic să îți mai cer,
Și nici ce alte vise să îți mai ofer,
Tu știi asta deja, și nu e un mister,
Că ți-am vândut și locul tău din Cer…
Da, l-am crezut pe Iuda! Vina mea!
Când doar doi arginți îmi oferea
Și când cu viclenie m-amăgea,
Spunând că Cerul va fi casa ta!…
Acuma, unii spun că s-ar fi spânzurat…
Însă nu cred că e deloc adevărat!
Cred doar că el, pe noi, s-a răzbunat
Pe lumea-ntreagă ce l-a judecat!
Căci, dintre toți apostolii, doar el
A fost, atunci, alesul și a fost acel
Care l-a sărutat pe-obraz pe El,
Fiind printre apostoli, singurul rebel!…
Și care-i răzbunarea lui? vei întreba…
Aceea c-a lăsat blestem în urma sa
Adânc în firea omului ce se-nchina,
Trădarea și vânzarea, boală grea!
Ca să vedem, și astăzi, pe pământ
Cum e să-ți vinzi ce ai mai sfânt,
Cum, un sărut te bagă în mormânt
Când ai dat doi bani pe un cuvânt…
Și de-aia, suflete, nimic n-am să-ți ofer,
Căci ți-am vândut și locul tău din Cer
Trădându-te în mod foarte mizer
Pe cei doi arginți care erau… din fier!
