Fărădelegea lui Călin – Godul civic
Cinci, patru… articole, ca să ne apuce, citez, ,,boboteaza”.
Depășind-o. Pân-atunci, la măcinici. Sau la paștele cailor. Momentul zero al scopului moral propus ca ținută impecabilă a persoanei noi-născute din Codul Civil: juridica. Așa ceva, din prea multe păcate omenești, nu există, bunul-simț nu se potrivește sistemului competitiv în care câștigătorul ia tot, iar perdantul merge direct la ghilotină, toate converg către frontul luptelor economice de supraviețuire și dezvoltare, iar pe front luptele lasă victime în urmă. Faliții, sinucigașii și împușcații la zid. Din ordinul neliniștilor face parte lipsa unei categorisiri deslușite: cine este persoana juridică? Ce are și ce nu, importă la nivel minim. De altfel și sinea stătătoare organizațională, dar și patrimoniul ,,… afectat de…” țelul licit – nici pomeneală!, mijloacele cer un singur efect, plus-valoarea, legea fiind doar cadru și limită ale acestora -, nu implică ,,… interesul general.”, într-atât de obscur, încât nu se indică al cui. (Art. 187)
Iluminarea vine – iluzie totală – de la Art. 188, p.j.-urile au forma unor entități, din lista celor legiferabile, dar și altele nedeclarate ca atare, dacă răspund corespunzător proprietăților articolului anterior. ,,Lirism” previzibil, debutabil în forma ,,Sunt persoane…”
Cale deschisă distribuirii: de drept privat sau public. (Art. 189)
Drum liber celor de sorginte privată, în cadrele legale. (Art. 190)
Variantă unică pentru ,,personalul” public. Expansibilă, după litera legii, la secundele acte propuse de administrații: loco ori de la centru. (Art. 191)
Ambele, deși contabilizasem filă cu filă, vasale celor prezentate, reiterează Art. 192, de bună seamă și prezentului cod (de parcă acesta n-ar fi fost în mod explicit lege).
Explicit, domnilor, explicit. Ce să reprezinte un ,,… subiect de drept a unei persoane juridice…”? Vreun avocat, jurist încontrat altei persoane bine intenționate? Și cine ar putea ,,invoca” o astfel de calitate, cine să fie deasupra legii, chiar și pentru ascunderi de fraude, abuzuri sau alte atingeri ale ordinii publice? Nimeni! Unele dintre ale Al. 1 au alura unor…. În fine, tehnic textul, însă nu era de nasul lui una ca ,,circuitul civil” unde este invitată să participe persoana juridică și la a cărei bursă se înscrie doar dacă penalitățile și le asumă ,,… cu bunurile proprii…” (Art. 193)
O să renunț la întrebări inutile, deși mă puteau desluși câteva lămuriri nu la prima cerere: rostul particularizărilor când ți se înșiră ,,în orice alt mod prevăzut de lege”; ce altă expresie putea înlocui ,,… actul de constituire…” și prin ce dispoziție? De aceea nu insist. (Art. 194)
Tuturor sistemelor cu variabilitate le găseam o formulă ponderată: respectiva/respectivul se constituie (aici ca și-n urmă schimbul cu înființarea) după cum prevede legea, pe perioadă determinată sau nedeterminată. Fiindcă după cum este viața oricăruia, nu există infinități. (Art. 195)
Scurtisimele se lungesc. Pentru câteva cazuri de evidență logică. Inexistența actului constitutiv. Fondatori incapabili. Ilicitul activității, înfrățirea cu moravurile și deturnarea ordinii publice. Autorizarea administrativă lipsă. Act da, nume, sediu, gen de activitate ba! Nula la nula capital social. Patrimoniu… nu întocmai cu minimul admis. Nici măcar cel mai mic număr de fondatori. Eludarea legii care trimite toate actele înființării la coș și le anulează automat. Câte înșirai, ignorate, au aceeași soartă, trecerea în neființare. (Art. 196)
