Brigada diverse – (M)azeta (l)a te(n) a(d)ică
S-au deschis granițele. Insuficient. S-a lărgit aria de accept pentru stranieri și timpul pentru șezut. S-a perimat pașaportul. S-a inventat un altul. De nevoie.
Risc de spitalizare, da, dar nu din cauzele obișnuite covidice. În cel mai bun caz, vaccinul împiedică infecția cu repercusiuni grave.
Sincer? Este un om liber, nechinuit de mirajul produselor, obligațiile datoriilor, saturația de copii și neamurile… ei. Acesta ar fi bărbatul fără femeie.
Un președinte, cu și fără încă un mandat, rămâne un tip de mâna-ntâi. Privilegiați, se pot înțepa vindicativ, precum Trump. Ce ne-am face fără cap?
Orice album nou se trece la interesante. Însă și la păreri de rău. Fie el al unui singur ins sau doi. Pentru trupe colosale. Precum Toto.
Sunt doamne care afirmă, fără știință, că mumifiantul covid n-atinge fir de copil. Și-atunci care să fie preocuparea de vaccinare a puștilor la începutul lui 2022?
Iote, bre, că justiția învățământului își face treaba onorabil. S-a pus pe căsăpit fraudatorii și copiatorii la examen.
De-ar fi omul șopârlă, i-ar crește toate tăiatele la loc, excluzând părul. Ne convinge cuplul tată-fiică, simetrizați la arătătoare: unul cu el tăiat, cealaltă cu o creștere cât atâtica tatei.
Primesc subvenții doar frizerii. În america baideniană old mac douglas has a farm and restaurants. Sau și le resuscitează pe cheltuială proprie, din buzunarul statului nicio lețcaie.
Urcarea pe podiumul premianților devine o necesitate din primul moment al concurării. Cunoscuta încurajare a perdantului, ,,important este să participi”, devine în acest caz motivație de pretenție la lauri pentru gazetarii matematici. Cum-necum trebuie să câștige ceva și ei. Nu-i de mirare că s-a ajuns cu furtul și p-aici, nu numai la accederea în noul an la Drept. De așteptat. Să calculezi după bunul plac și să te auto judeci aidoma. Pe viitor.
………..
Să vorovim așa, ca de la suflet la suflet. De când mă știu, m-au încercat pe dinăuntru un tip de forfoteli, de la diafragmă în sus, ce nici până azi n-au trecut. Majoritatea oamenilor, pe bună dreptate, considerându-le slăbiciuni, motiv de derâdere și diverse farse, ba chiar umilire fățișă. Încununate toate acestea în ceea ce numim emoție, un roi de înțepături la nivelul sistemului nervos și muscular. Și numai bun de ceva nu te poți numi. Mă apropii de (scena lui Mister Bean cu prezentarea ad-hoc a tabloului, vrând să scape, cu o declarație anticipată de final) subiectul căruia i-am găsit valențe ,,nobile”, noblețe prin nivelul propus, ,,Inteligență emoțională”, picată după o simplă pasă către trecut, la examenul de bacalaureat, unde cele două s-au distras funcționării în duet. Între deșteptăciune și emoție – un disconfort de gradul unu – s-a dovedit predominată a doua. Ne dorim, deci, să avem un individ plin de ,,electrizări” eclatante, care cu ajutorul trăirilor imanente, de-a dreptul împovărătoare, să se dezvolte până la nivelul uriaș al minților cu sclipici. Om reuși a-l fabrica?… Că n-oi percepe eu semnalele invers de cum se manifestă, dar zău, așa ce prăpăd a făcut atâta pandemie, că nu tresare un mușchi școlar la bunul simț al profesorului. El, copilul năpăstuit, butonând în continuare ecranul tactil al telefonului de atâta nefericire.
Ce incertitudine în ,,ar fi surprins”-ul gazetăresc, improbabilul ce dă de cele mai multe ori de furcă și caier (!) adevărului.
