Fărădelegea lui Călin – Codal civil
E zero, dar nu prea.
Cam de teapa lui e sau nu se postează nulitatea relativă a actului pus la cale de două părți inegale, minorul și o serie întreagă de rude în frunte cu tutorele și ,,… frații sau surorile…” acestuia. Parcă am trecut în altă dimensiune. Ce treabă au cei din urmă, cine le conferă vreun drept când nu are cum exista și care privește doar o singură persoană agreată și trasă la răspundere de instanță? Tutoriatul nu poate avea drept de transfer, de moștenire, deci nicio legătură cu minorul. Al. 2 e mai dihai. Tutorele, poate fi, după caz, oricine, doar să dovedească acele calități necesare și garanții felurite. Se știe. Nu este exclus nici străinul, cum nici ruda. La ce se referă alineatul: la posibila cumpărare de bun aparținând minorului. Prin licitație publică. Legal. Nu permiți niciunuia, până la ,,o adică”, să scrie negru pe alb cine știe ce chestiune, dar încuviințezi vânzarea-cumpărarea cu o ,,… garanție reală asupra acestui bun…” – și m-aș bucura să înțeleg direct sensul, însă ioc – ori când cumpărătorul e la partaj pe obiect cu minorul. Un amestec nefiresc, desfacerea alineatului fiind necesară rezolvării celor câteva spețe ce decurg de aici. (Art. 147)
Așa trebuia, să scrieți de la începutul începutului, nu să mă duceți la final cu soarta vitregă a minorului rămas de izbeliște. Și mi s-ar părea firesc ca fiecare dintre aceștia, indiferent de starea materială găsită și inventariată de instanță, să fie asistați social, să primească un venit, cu sau fără bunuri, părinți, rude. Al. 2 ne prezintă un ,,orfan” nabab, un mic prinț a cărui întreținere ,,… se acoperă din veniturile acestuia…” Totuși, dacă nu se pot acoperi cheltuielile, se scot la mezat bunurile și doar în mod excepțional ,,Obiectele cu valoare afectivă…” Viața și ,,gramajul” zilnic fiindu-i stabilite de consiliul de familie printr-o sumă anuală. (Art. 148)
Minorul Art. 149 este bogătan cu acte în regulă. Excedentul – mi-ar fi venit bine la socoteală nițică literatură – se depune în maxim 5 zile de la încasare, după indicațiile consiliului – nicidecum instrumente financiare, nu-s de acord, am zis, un dram de melancolie nu strica. De data asta există posibilitatea tutorelui de a dispune de sume și…, cu excepția ,,jocurilor” pe piața de capital. De banii necesari întreținerii se poate îngriji singur, îi trece pe numele ,,băiatului”, în cont separat și-i poate ,,extrage” la nevoie fără niciun aviz.
Procedurile care implică un curator special puteau fi lăsate acolo unde și persoana în deplinătatea celor 18 trecuți se încadrează, generalizând subiectul. Ins ce aici se ocupă de aceleași situații, unele poate mai deosebite, sensibile, de genul intereselor contrare cuplului tutore-minor, celelalte normale, la îmbolnăvirea ,,tatălui” de împrumut, în cadrul ,,manevrelor” succesorale. Și cam atât. (Art. 150)
Muncă multă distribuită și altora. Revenită instanței, cu rol de control continuu, asupra felului în care se respectă obligațiile de către consiliu și tutore. Lângă ,,permanent” figurează și ,,efectiv”, însă dejucat de Al. 2, cel care permite instanței să ceară ajutor, se iterează ,,colaborarea”, autorităților administrației publice, celor pentru protecția copilului și de ocrotire a lui. E cam cum ai scoate castanele din foc cu mâna altuia. (Art. 151)
