Fărădelegea lui Călin – Cozul civil
Cusururi se găsesc, sunt cu duiumul. Și context potrivit pentru titlu.
E-un mic prințișor minorul îngrijit corespunzător, poate avea la o adică, autorizat de instanță, în afara locuinței tutorelui și o reședință. Se respectă astfel drepturile oricărei persoane deținător de cetățenie română. Ce nu se spune la Al. 1, se cade a fi la Al. 2 o excepție, puterea de decizie privind o a doua ,,casă”, totală, revenindu-i tutorelui, pentru ,,… reședința determinată de educarea și pregătirea sa profesională…” A puștiului. Cu o singură cerință, ca instanța să fie de îndată înștiințată. Stau îndoit în privința acestui amendament. Tocmai când se decide viitorul minorului, să nu participe și consiliul familial. Vorba, unde-s mulți…. (Art. 137)
Renunțam, însă de două ori…. O fi corect după regulile sintactice, dar după împărțire ba. ,,Felul învățăturii sau al pregătirii profesionale” Avem o distribuire simplă, alternativă, făcând inutil articolul posesiv. Referire la voința lui până în 14 și după, la schimbarea acestora sau nu, la instanța implicată în decizia de schimbare sau în imposibilitatea de a lua o hotărâre potrivnică minorului și hotărârii părinților, anterioară tutelei. (Art. 138)
La 138, 14, la Art. 139, cică 10. Zece ani peste care instanța, în hotărâri, nu poate trece. Ascultă de minor. La minor. Minorul (parcă-i lecția de muzică).
Revine în forță consiliul de familie, cot la cot cu instanța și tutorele, pregătiți să supună bunurile copilului la inventariere. În maxim 10 zile. Obsesivul număr care-mi dă din ce în ce mai multe bătăi de cap. Adicălea cum? Nu imediat? Nu înainte de inițierea tutelei? Dacă bagă vreunul mâna? Dacă hiba Al. 1 este perioada, momentul ,,cinetic” (fizica…) zero lipsă, la Al. 2 se introduce la nivelul valorilor tangibile expresia ,,… alte pretenții pe care le au față de minor…”, alături de datorii și creanțe. Precum și neînțeleasa formulare privitoare la tutore și consilieri… ,,… sunt ținuți să declare în scris…” Îi leagă delegatul instanței, îi obligă cu pistolul la tâmplă? Se pare că da. În Al. 3 fuseseră ,,… somați să le declare…”, două dintre cele trei anterioare, creanțele și pretențiile, astfel încât după, nu mai pot emite pretenții, ba chiar pot fi îndepărtați din funcție dacă au datorii față de minor și nu le declară. Alineatul ultim, patru, are desigur ceva special, plata voluntară, nespecificându-se cine urmează să le facă – tutorele sau membrii și spițele apropiate dețin asupra minorului creanțe, datorii lăsate minorului către aceștia -, doar cine încuviințează: instanța de tutelă. (Art. 140)
Dacă suntem domni, să fim până la ultima virgulă. ,,Actele făcute în lipsa inventarului” Întocmite, căci suntem în ditai Codul Civil. Inclusiv aici, la Art. 141, se ridică semne de întrebare cu acțiunile tutorelui dinainte de inventar: sunt ori nu valabile și veritabil îndeplinite? Actele de conservare sau de administrare…. Cu toată necesitatea neîntârzierii.
Mi s-a cam… luat (s-a perimat, știți?) cu buna-credință. Clar și corect trebuia folosită metoda contractului, ce are, ce nu are de făcut tutorele, până unde sunt limitele și ce sancțiuni se aplică punctual. Și la ce se referă, strict, ,,… simpla administrare a bunurilor minorului…” Fiindcă partea cu ,,ale lui”, ,,… dobândite cu titlu gratuit…” am înmagazinat-o, cu posibilitatea lui ,,… a stipulat altfel…”, contra nesupunerii administrării de bunuri”, situație pentru care intră în scenă curatorul sau un desemnat de către instanță. (Art. 142)
