Brigada diverse – Col(e)a-n Mino(s)
13 februarie 2021
Scrierea din zori stă să se compare cu poluția aceleiași ore: te miri de unde atâta…. Deh, o chestie fiziologică trecătoare.
Și-uite-așa puneau sub semnul întrebării elvețienii cum de om în fiece casă, ori în vizită la prieteni sau familie, pe la mijlocirea încheierii lui Răpciune și-începutul lui Brumărel, se autoinfectează și-n teatre și cu ochiul zgâit în ecranul cinematografic absolut deloc. Pun rămășag cu banii lor pe răspuns: microbu-i educat în mediul cultural (!).
Datorită și din cauza s-a produs declinul…. Să n-o numim ziaristică pe aceea chitită să pună titluri inexplicabile. Deocamdată nu pandemia este interesantă, ci sănătatea populației, de aici și mai ales de aiurea, din locurile ce-au întețit boala și-au lungit-o precum cârnații românești din sărbătorile de iarnă, iar scăderile ,,drastice” decelate în articole, unul per jour (franceza ni-i mamă lingvistică pe domeniul palavrelor cotidiene), trebuie contabilizate doar la revirimente. Ca-n vremurile cazone: nu se numără câte zile au fost, doar câte au mai rămas. Pe final. Drept gândind, ce mi-s 5000, ce mi-s 2000 de infectați într-o țară, tot mulți.
Socotisem americănește. Din partea europeană, lucrurile stau altfel. Franțuzii au pus ,,olala” încetinirii. Într-o traducere roumain-escă, notre frere privesc evolutiv descreșterea pandemică. Deh, unul pesimist, altul lovit de optimism.
Pe fondul ultim, cu efect de ,,Două loturi”, destul de interesante extremele susținute în State înainte și după instalarea bideniană, via Laurențiu P., cum a fost ținută masa copchilăretului sechestrată și cum i se pregătește o efuziune de libertăți. Mie imaginile mi-au sugerat o întâmplare de muncă, când doi puști-gazdă, un-o, cuprinși de nesimț și neștiință educative (c-un tată ,,truditor” la ,,școala de corecție” Mândrești, angajat, nu deținut), năpustiți asupra oricărui matur, oricare dintre noi, ,,intrușii”, cu invective din panoplia puținelor ,,drăcuieli” personale și gesturi întâlnite doar la manifestațiile potrivnice guvernanților. La care ambii aparținători de drept râdeau nonșalant. Printre rânjetele de atunci și măselele încă la locul lor, mai că aș fi pus joarda pe ei.
Aș tot întreba ce semnifică pentru patroni a pierde bani și din ai cui? Fiindcă existența unei afaceri, mici, mari, rămâne la faza temporalității și efemerului. Ca și omul, azi este, mâine nu-și amintește nimeni de el. Așa, pentru omul de rând, să-i treacă pe toți acești ,,binefăcători” de prosperitate la altele.
Ce înseamnă cunoașterea…. Mai ieri aveai un pământ drept pilon al învârtelilor cosmice. La ora actuală te miri că ou… trece amețitor prin dreptul soarelui, însă ești convins de diverși că până și ,,gunoaiele extraterestre” au ,,motor”. Să-i mai punem la socoteală pe ăi de se mirară la ăst obiect universal și-l transformară în ,,tot ce zboară se mănâncă” fără sorți de izbândă? Ou? Mua, mua! Și au cercetătorii ăștia americani (Avi cest tot de la zburătoare pare să fie) o viziune imperialistă…. Nii la ei, că farfuriile zburătoare care trec peste New York…. Adică nu vizitează pe oricine, oriunde, chiar trash fiind, extrateranii.
Eu cu Pac-Pac ăsta nu mai vreau. Și mort, tot ridică din coadă….
Răcirea vremii, răcirea gurii. Să se meargă la Codul Penal, la cel procedural. Să se caute pasajul unde faptele au conotațiile timpurilor și efectelor sociale. Astfel ,,țiglele judecătoarei” stau bine pe casă, arestul domiciliar clasându-se legal, ca de altfel și motivarea hotărârii. Fără oprobiu public, în curând faptele reprobabile vor avea caracter de normalitate. Magazinele vor deveni puncte de desfacere gratuită, fondurile bancare vor face donații către populația interesată, iar viața omului va putea fi pângărită la liber. A morților la discreție – via mica suedeză deputată.
