Fărădelegea lui Călin – Copul civil
E de neratat. Să-mi permiteți. Trăsei c-un ochi mai departe. Am pățit și eu una cam de teapa celor insinuate pe aici, când ,,administratorul” scării blocului unde fusesem numit proaspăt proprietar de apartament dorea cu ardoare și impunere să-mi legitimez prezența cu toată mapa notarială, ba încă și buletinul de identitate, pentru un moft ieșit din uz: înscrierea în cartea de imobil.
Suntem încă în zodia tutelării, a minoratului, afirmându-se coordonatele obținerii acesteia. Să fie morți, de nimeni știuți, deposedați de titlul parental, interziși ca părinți, dispăruți, expirați la adopție. (Art. 110)
Pe vremuri…. Câte nu se făceau, câte rămâneau la latitudinea (fără longitudine) omului de rând, a micii comunități numită familie. La necaz se lua minorul deposedat mișelește de părinți, se adăpostea și îngrijea de apropiați și, după hăt luni, se înfia. Acum nu, se obligă cei de prin-mprejur, administratori și colocatari, când există, vecini, notarul – cu prilejul deschiderii succesiunii (când, la sfântul așteaptă?), secretarul, cel de stare civilă, instanțele, în cazul ,,raptului” judiciar, primarul și alții cu atribuții administrative, instituțiile de ocrotire, ,,… precum și orice altă persoană.”, într-un joc al pasării de responsabilități frate cu nepăsarea și tergiversarea. (Art. 111)
Om vedea mai apoi (?) cine-i acela părinte. Până una sau alta ni se servește tutorele. Cine are dreptul, cam cum arată o…. Persoană fizică (om, matur… mama ei de lege!). Sau (în conținut). Soțul și soția. Virgulă. După ea ,,împreună”. Era deja ,,și” între ei. Cât să fie un și/sau, un respectiv de urmat? Nu e! Se puteau trece incompatibilitățile sau unicitatea tutoriatului cu cifre, articolul, alineatul…. Știu pe cineva care i-ar articula de nu s-ar vedea pentru o limbă română uzată inadecvat. Nu numai la Al. 1, parcurs, ci și la doi, unde frăția este alternată cu varianta feminină, ,,… minori care sunt frați sau surori…”, când ei sunt băieți sau fete, când pot fi în ,,târlă” și buni, și vitregi. (Art. 112)
Salvatorul număr atribuit urgențelor cotidiene a făcut-o de oaie. Nu se rezolva mai ușor cu peste optsprezeceanul? De ce să introduci la Art. 113 minorul sub forma interdicției de preluare a tutoriatului, când sunt stabilite deja limitele responsabilității acestuia – acolo două hârtii… -, când persoanele cu interdicții sui-generis (poate-i rețin odată pentru totdeauna sensul, să nu-i mai atribui pe cel ,,banal”) sau cei fără de putință ,,curatelizați” nu pot îndeplini niciun rol determinant pentru ei înșiși? Ce este mai evident ca statutul decăzutului ,,… exercițiul drepturilor părintești sau declarat incapabil de a fi tutore;” de la lit. b)? Și continuă Codul Civil imperial! ,,… cel cu rele purtări reținute ca atare de către o instanță judecătorească;”. Întreb: contabilizate, înfierate legal sau… cum? Următorii sunt prin natura situației declarați incompatibili: insolvabilii, îndepărtații de la tutelă (și alții decât cei de față), cei cărora cu ,,limbă de moarte” li s-a interzis de către părintele rămas singur cu povara întreținerii…, potrivnicul în interese cu ale minorului. Chiar și după obținerea tutelei, oricare dintre situațiile mai sus prezentate îl poate deposeda pe tutore de calitatea obținută.
