Fărădelegea lui Călin – Conul civil
Articolul 101.
Mă tem de înțelegere. Mă tem că pricepui din fașa articolului 100. Hotărâri judecătorești – da, mișcări de dispoziție ale primarului – da. Mă tem de complicație. Când este ca bună ziua, invoci două alineate și te pronunți doar cu privire la stringenta comunicare către instanța de fond a definitivei situații juridice. Razi, astfel, trei rânduri. Din 101.
Asist iarăși la o disfuncție, la imixtiunea nelegii în locul nepotrivit. Om normal pe poarta instituției. Intrat, consultat ghișeu, depus actele. Semnat și preluat. Întreaga operațiune exercitată de un ins special angajat. Ofițer de stare civilă. A cărui semnătură rămâne pe hârtia oficială. Că nu mai este, pe cine interesează? Că beneficiarul a știut și totuși s-a gudurat pe lângă ex să-și pună parafa, ține de penal. Art. 102 putea stabili cine are atribuțiile specifice și să interzică oricărui își ia ,,obligația” ofițerească cu de la sine voie, asigurând de nulitatea documentelor pe oricine confundă marfa cu ambalajul. Iar titlul, vădit corect, uzează de necompetent pentru ,,locotenent”, o coroborare cu textul se trecea la….
Bune. Însă. Să ne luăm o mină serioasă și s-o potrivim Art. 103. Cum să se facă dovada stării civile atunci când nu poate nimeni oricât te-ai strădui? Mai ales pentru primele situații pe care Codul Civil deja le enumeră, compatibile cu cererea de legitimizare în instanță: pauză registre, fie n-au fost, fie s-au pierdut sau s-au distrus; de-afară nu se poate procura niciun certificat ori extras; actul nu s-a făcut sau a fost refuzată întocmirea.
Interesul și fesul. Din panoplia ocrotirii, stabilirea numai în al persoanei beneficiu. Nimic special la Art. 104, totuși, totul. Întărindu-se în a doua parte, pentru posibilitatea persoanei fizice de a-și exercita drepturile și îndeplini obligațiile. Particularizați pentru cazul pandemie.
Ceva-ceva ieșit din comun, indispensabile măsuri pentru minori și bătrâni, neputincioși a-și administra bunurile…. (Art. 105)
Micul – se securizează ,,… prin părinți, prin instituția tutelei, prin darea în plasament…” Moșuleții – protejați prin curatelă, inclusiv de punerea sub interdicție pe cale juridică. (Art. 106)
Serialul ,,Școala noastră este școala…” continuă. Instanța de tutelă este tot ea. Pe-asta o servește în sistem înnoit Codul Civil, aceeași, în folosul persoanelor fizice, în regimul lui ,,îndată”. (Art. 107)
Ca staborul prezumatul consiliu de familie, ales ca ,,… organ consultativ.” pentru sprijinirea unui ins, înființat de instanța tutelară, cererea unora interesați (am mai pus întrebarea despre identitate). Însă, principial și în principal, personajul se numește tutore și poate fi ,,… desemnat sau numit…” ocrotitorul celui în cauză. Mă miră, de altfel, că pe cât de școliți cei ce au pus umărul la fabricarea prezentului Art. 108, n-au reușit să vadă gradul de similitudine până la confundare a indicării și fixării tutorelui, numit și desemnat sunt în proporție de 90% identice.
Iar pentru ocrotirea prin curatelă nu puteau să fie mai exacți: ,,… are loc numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege.” (Art. 109)
