Literadura nr. 6 (7)

Irina Lucia MIHALCA

În miezul lor

Cu ochii ei hărăziți din diamante negre
a venit de niciunde și de peste tot,
din visul tău de-o viață
întrupat în ființa ei.
Aproape ești.
Treci de zidul de ceață.

Enigma dragostei, dulce și amar.
În cădere liberă te lași,
tot ce trăiește
și tot ce moare
se extinde
și se restrânge.
Lumea se recompune,
linii și puncte,
puncte, puncte stranii,
ca notele valurilor portative
dintr-un manuscris mozartian.

Umbre mângâiate de vânt se leagănă ușor.
Te întrebi de ce te-a cucerit.
Știi că nu-i obsesie.
E zâmbetul ei poetic,
un pic copilăros,
ce-l poartă cu ea
ca un cristal pur,
o liniște cosmică în care
se-aude doar respirația ei calmă.

Cu inima bolnavă, ascunse în adâncuri,
cuvinte tăinuite, fragile, mistuite,
țâșnesc, coboară, zboară
și plutesc tăcute,
delicate ca o pasăre.

Cu dor și cu alean, ca o șoaptă în vânt,
pe-o creangă de mărgăritar
se sting prelung
în foșnetul așternuturilor.
Vântul se liniștește,
pădurea tace.

Tu și cu mine.
Față în față, goi.
În liniștea de aur priveai rătăcit
și aripi lungi de înger departe te purtau.
Lumea e numai sunet
și fiecare om
își are
propriul sunet divin.

Sunt aici lângă tine,
începem acolo unde sfârșim
și viața e darul divin pentru fiecare,
în simplitatea ei
o putem recunoaște.
Faci primii pași spre libertate.

La ce te vei gândi
înainte să se ridice cortina?

***

Dorina NECULCE

înapoia zidului de cuvinte

zboruri de cocori îmi desenează ceruri
tu scrii cu ace înroșite în râul de sânge
poeme vii pe umărul meu rotund
ascund zile în nopți și
nopțile în lună plină
văd fețele sfinților balansând candele aprinse
ard clipe și adună fire de nisip în
cupe de argint ne fac semne că a mai trecut o
vară
pe sub zidurile iernii cu fulgi cenușii
sorb gustul mărului verde
ca pe un semn de întrebare
încadrat în puncte de suspensie
,,omul bun e cea mai tristă amintire,, îmi zic
intonând un cântec despre
umbra ta călătoare a unui timp fecund
mă dau de trei ori peste cap și mă
încurc printre culorile curcubeului
aș vrea să mă iubești ca la începuturi îi spun
copilului de
atunci când se aprindeau macii
peste câmpul sufletului meu
și nu am crezut dar te-am așteptat până
la capătul timpului ascunsă
înapoia zidului de cuvinte

adam

în fiecare pasăre e
un cuib de culoare
în fiecare umbră
curge un izvor tunând
totul se reclădește și
se risipește totul
în lumea făuritorilor de timp
oamenii amenință cu pumnul
inexplicabilă gâtuire
în jurul trunchiului
rețin câteva nume adam
adam adam și păpușile
își întorc brusc trupurile
schimonosindu-și fețele
la second hand
se anunță mari reduceri
se vând jumătățile de oameni
se acoperă cu o prelată foarte murdară
jumătățile de inimi și eu
mă învârt în jurul lumii
lumea se învârtește în jurul meu
din hora asta-nebunăn-
aș mai putea ieși

***

Mihaela OANCEA

Lasă vinul bourbon

Lasă vinul bourbon
să se împrietenească la toartă
cu straturile de scândură veche,
urmând cele nouă surori
aflate în pădurile elicoidale
ale Helikonului –

te vor ajuta să faci o incizie
în cea de-a patra dimensiune,
în cea de-a cincea și tot așa,
până-ți vei descoperi
cele nouăzeci și cinci de simțuri
rămase captive!

În ruină

Încăperea căruntă a uitat mecanismele
respirației ample;
și-a întins oasele agățând inevitabilul
de un scripete.

Cu tencuiala căzută peste covoarele
țesute la război,
cu naftalina ascunsă prin orice buzunar,
a adunat un gorgan de tăceri septicemice,
apoi și-a lipit tâmpla
de lut.

De ceva vreme, ploaia atârnă de pântecul
bârnelor costelive ca iazmele,
cât timp furnicile circulă grupat
spre comuna primitivă.

Acuarela lui Blake

Prinsă-n iureșul nemaivăzutelor săli –
unele amețitor de înalte,
altele joase, înguste,
cu diorame fosforescente,
devin aproape imponderabilă.

Urcăm de la un etaj la altul,
prin coridoare ce amintesc
de Capela Sixtină a Paleoliticului.

Se succedă statuete, vase de ceramică,
impozanți soldați de teracotă,
trec pe lângă noi .

Maria ROTĂRESCU

Gadget versus literatură sau ambele,
alternativ

Una dintre actualele probleme ale
societății contemporane este
reprezentată de către amploarea pe
care tinde să o capete utilizarea tehnologiei, în
defavoarea metodelor clasice de petrecere a
timpului liber. Un exemplu concret în acest
sens este balanța dintre gadgeturi și lectură.
Categoria de vârstă vizată în mod direct la
acest capitol este, fără doar și poate, cea a
tinerilor și, cu precădere, a adolescenților.
Care este, prin urmare, poziția liceanului
zilelor noastre față de alegerea între aceste
două elemente? Se îmbină ele sau se domină
reciproc? Mai citesc liceenii de astăzi?
Consider că tehnologia modernă se
caracterizează prin numeroase avantaje, fiind
una dintre minunile existenței noastre. Odată
cu apariția sa, modul de trai ne-a fost
îmbunătățit semnificativ, rapiditatea rezolvării
anumitor probleme crescând în mod
considerabil. Cu toate acestea, apariția
tehnologiei a atras după sine o serie de
dezavantaje, care, la un moment dat, pot
deveni o amenințare pentru dezvoltarea
umanității. Iar, cum la vârsta adolescenței
caracterul se află într-un deplin stadiu al
definirii, liceenii sunt cei afectați în mod
direct de efectele negative ale tehnologiei. Pe
de o parte, este vorba despre nevoia
adolescentină de afirmare, în ,,sprijinul”
căreia vin modelele impuse de mass-media.
Se promovează anumite șabloane, pe care
tinerii și le însușesc, ajungând astfel să se
îmbrace asemănător, să folosească același
limbaj și, în final, să adopte aceeași
mentalitate. Astfel, are loc un subtil proces de
uniformizare, ale cărui repercusiuni se
constată, întâi de toate, în rândul lipsei de
creativitate a tinerilor. La o vârstă la care
mintea debordează de imaginație, spiritul este
tânăr, invincibil, la vârsta la care se consideră
firesc să ,,te crezi legendar Prometeu”,
intervine această limitare impusă de
tehnologie și spulberă intențiile de afirmare
originală. Pentru că, în consecință, orice
abatere de la tipar, orice ieșire din rând, atrage
după sine frustrare, nesiguranță, neîncredere.
Se pleacă adesea de la premisa că, mai ales în
adolescență, părerea celorlalți e cea mai
importantă, prin urmare, cum cei de aceeași
vârstă sunt robi ai aceleiași gândiri
implementate de mediul on-line, autenticitatea
individului nu mai este prețuită, ba
dimpotrivă, ajunge să fie respinsă, privită ca
fiind ceva bizar. A te afirma individual,
sincer, fără masca socială, reprezintă, în zilele
noastre, o adevărată dovadă de curaj și de
încredere în sine. Din păcate, din ce în ce mai
puțini tineri îndrăznesc să creadă în eul
propriu, să își dorească să fie ei înșiși. Iar
acest lucru naște frustrare, tristețe, acaparând,
treptat, lumina din privire, care, altminteri,
acum ar trebui să fie mai strălucitoare decât
oricând. Mințile sclipitoare și sufletele
frumoase au existat dintotdeauna în rândul
tinerilor și, fără doar și poate, ele continuă să
existe. Se disting, uneori, însă în prea puține
cazuri. Iar acest lucru se întâmplă, în primul
rând, din cauza spiritului pe care uzanța
tehnologiei îl imprimă, și anume că este inutil
să depui efort pentru a te afirma. Începând de
la banala căutare a informațiilor și găsirea lor
la un click distanță, care, în subconștient,
implementează ideea că totul ne stă la
dispoziție, ajungând, astfel, să nu mai punem
preț pe valoarea cunoștințelor și continuând
cu răsfrângerea acestei atitudini în mediul
școlar, considerând că tot ceea ce ni se
impune să învățăm este lipsit de utilitate,
efectele tehnologiei, deși nu neapărat
evidente, se resimt în formarea personalității
tinerilor de astăzi.
De cealaltă parte se află lectura, o formă a
fericirii, ultima la care ar trebui să renunțăm.
Statistic vorbind, numărul adolescenților care
încă mai citesc este îngrijorător de mic.
Lectura a ajuns să fie privită ca ceva depășit,
aparținând unor vremuri apuse, locul său în
existența umană fiind ocupat, în bună măsură,
de tehnologie. Liceenii, în majoritatea lor,
privesc lectura ca pe o formă de obligativitate,
cititul fiind, de cele mai multe ori, o sarcină
școlară. Trist este că, undeva pe parcurs, s-a
pierdut plăcerea de a citi, iar acest fapt se
resimte considerabil în atitudinea
adolescenților de astăzi. De la vocabular până
la mentalitate, ne confruntăm, adesea, cu un
puternic declin în acest sens. Să nu uităm că,
dincolo de familie, școală și societate,
caracterul ne este influențat în mod
predominant de literatura pe care o citim, de
reperele pe care ni le fixăm și de ideile despre
lume și viață pe care ni le însușim în urma
lecturii. Cred cu tărie că o revenire la lectură
ar schimba lumea în care trăim, trezind în
spiritele tinere curajul de a se întoarce în ele
însele, de a se regăsi, pentru ca, mai apoi, să
se impună, sigure pe sine, încrezătoare în
propriile forțe, autentice și invincibile.
Este foarte important ca în viața tinerilor să se
mențină un echilibru între aceste două aspecte
existențiale: tehnologie și lectură. Nu ar trebui
să fie vorba despre o alegere între cele două,
ci despre o îmbinare armonioasă a lor și o
perioadă suficientă alocată fiecăreia în parte.
Să nu uităm că tehnologia nu ne creează
amintiri, nu ne apropie de oameni decât în
aparență, nu trezește frumosul intrinsec, pe
când lectura ne oferă șansa de a trăi mai multe
vieți deopotrivă, reprezentând un exercițiu al
minții, o desfătare a sufletului, o perspectivă
luminoasă asupra vieții.

Activități desfășurate la
Biblioteca Jud. „V. Voiculescu”

6 octombrie- Lansare de carte- Olga Stroe
Gheciu volumului autobiografic „Odă unei
copilării nesfârșite” Editura Coresi – debut
Literar.
30 octombrie-Lansare de carte Luccile Iona
„Frunziș”
Zilele Pamfil Șeicaru ediția XIV-a
9 nov. 2017 – Sesiune de comunicări și
referate cu tema: „100 de ani de la luptele de
la Mărășești, Mărăști și Oituz”
Au susținut comunicări:
-Emil Niculescu – „Scriitori și publiciști
buzoieni în vâltoarea Războiului Întregirii.”
-Marian Petcu – Prof. Universitar. Dr.
„Consens și disensiune, la 1918. Despre cum
i-am cenzurat pe locuitorii Regatului
României, după Marea Unire”
-Dan Gîju – „Presa prizonierilor români în
Primul Război Mondial”
10 nov. 105 ani de presă școlară în județul
Buzău. Viorel Frâncu
– Concursul publicațiilor școlare din județul
Buzău
-Festivitatea de premiere a revistelor laureate.
13-17 nov. Zilele Bibliotecii „V. Voiculescu”
13 nov. Expoziție foto documentară V.
Voiculescu
14 nov. In memoriam Alexandru Oproescu
Lansare de carte – „Alexandru Oproescu-In
memoriam”;
Lansare de carte „Antologia poeților
Nehoieni” de Alex. Oproescu, Lucian
Mănăilescu;
15 nov. Vârstele cititului
16 nov. Cartea și filmul său: de la „Luminița,
mon amour” la „Ana, mon amour” – întâlnire
cu scriitorul Cezar Paul Bădescu
17 nov. Sesiune de referate și comunicări ale
elevilor despre viața lui Vasile Voiculescu.