De-ai noștri! – Marius Neculae – RÂMNICU SĂRAT – Opere de for, monumente și plăci comemorative (2)

Bustul lui Gheorghe Munteanu Murgoci

Datare: 1976.
Inaugurare: 1990.
Sculptor: Gheorghe Coman.
Locație: Intersecția străzilor Alexandru Ioan Cuza (DE 85) și 22 Decembrie, în fața Școlii Generale Vasile Cristoforeanu. Material: bronz.

Amplasat în fața Școlii Generale Vasile Cristoforeanu, pe locul unei fântâni arteziene din perioada interbelică și înlocuind fostul monument al ostașilor sovietici, poziționarea acestui bust, are și ea o poveste. Realizată în 1976 și achiziționată de Muzeul Orășenesc Râmnicu Sărat (care are un fond documentar al acestuia)(48), cu 60.000 lei, opera a fost expusă din 1979, multă vreme, pe un soclu de piatră, în fața Casei Domnești din incinta Complexului Brâncovenesc(49). După Revoluție, în 1990, edilii orașului au decis înlocuirea monumentului ce amintea de Armata Roșie, cu bustul lui Murgoci(50).
Gheorghe Munteanu Murgoci (20 iulie 1872 – 5 martie 1925) a fost un savant de marcă, care a adus contribuții de seamă la dezvoltarea geografiei, geologiei și pedologiei, fiind ales membru al Academiei Române, ce a instituit premiul Gh. M. Murgoci, care se acordă anual autorului celei mai bune lucrări de geologie din țară(51).
Deși Murgoci este revendicat mai cu seamă de Brăila, el nu a uitat niciodată regiunea unde s-a născut, declarându-i lui O. Moșescu, cu prilejul unei întâlniri pe litoral: – Eu sunt coborâtor din Bisoca și rădăcinile neamului meu sunt înfipte adânc în satele din jur […] Tatăl meu, cioban, a plecat din Bisoca cu turma de oi, în căutare de pășune prin bălțile Brăilei. Eu sunt născut pe drum, într-o căruță având coviltir cerul cu stele și călăuză Steaua polară(52). Tot Moșescu își încheie paginile dedicate lui Murgoci cu un îndemn, care se pare că a fost un semn pentru dezvelirea bustului, peste câțiva ani: Se impune să ridicăm un bust savantului G.M. Murgoci. Prin această inițiativă, vom cinsti cum se cuvine pe marele învățat ridicat pe meleagurile noastre. De menționat că Gh. M. Murgoci este important pentru Râmnicu Sărat și datorită faptului că apa potabilă a orașului a fost captată pe baza lucrării Studiul hidrologiei în jurul orașului Râmnicu Sărat-1910(53).
Bustul a fost executat de către sculptorul Gheorghe Coman (1925-2005), membru al Uniunii Artiștilor Plastici din anul 1951, inițiator și coordonator al Taberi de sculptură de la Măgura, unde a participat la toate cele 16 ediții(54).
Un bust al lui Murgoci se găsește și în curtea Institutului Geologic, de pe Șoseaua Kiseleff din București, un altul la Tulcea, iar două licee (din Brăila și Macin), îi poartă numele.

Bustul poetului Grigore Vieru

Denumire: Bustul poetului Grigore Vieru
Datare: 2010
Sculptor: George Hristea
Locație: Strada T. Vladimirescu (Parcul Vieru)
Material: bronz

Ridicarea bustului poetului Grigore Vieru (14 februarie 1935 – 18 ianuarie 2009), dezvelit pe data de 7 mai 2010, a fost făcută la inițiativa Ligii Culturale a Românilor de Pretutindeni cu sprijinul Primăriei Municipiului Râmnicu Sărat(55). Lucrarea, amintește de faptul că Râmnicul a fost deseori un loc de popas pentru Grigore Vieru, și tot în acest scop a fost dezvelită în incinta restaurantului Milion (Șoseaua Podgoriei, nr. 1) o placă comemorativă, de forma unei cărți, care are următoarea inscripție: Aici a poposit/ poetul/ Grigore Vieru/ în drumurile sale/ către țară/ Liga culturală/ pentru unitatea/ românilor de/ pretutindeni/ Filiala/ Râmnicu Sărat.
În semn de aleasă prețuire, Academia de Științe a Republicii Moldova, a decis instituirea Premiului nominal Grigore Vieru, acordat anual pentru cele mai valoroase cercetări în domeniul filologiei și literaturii(56), iar Liga Pentru Unitatea Culturală a Românilor de Pretutindeni, a lansat o adevărată campanie de cinstire a poetului, concretizată prin ridicarea de busturi la Iași, Pitești, Alba-Iulia, Chișinău, Ungheni.

Bustul Col. Pavel Zăgănescu

Denumire: Bustul Căpitan Pavel Zăgănescu
Datare: 2012
Sculptor: Leontin Păun
Locație: Strada Crângul Meiului, vis-a-vis de cazarma pompierilor.
Material: bronz

A fost dezvelit la 8 septembrie 2012, prilej cu care a avut loc o amplă manifestare de comemorare, la care au participat reprezentanți ai autorităților publice, ai pompierilor militari, oameni de cultură(57).
Statuia este dedicată unui reprezentant de seamă al armei pompierilor, Pavel Zăgănescu, născut la 17 ianuarie 1815 la Râmnicu Sărat. Acesta urmează școala primară în oraș, pentru ca la 14 ani să ajungă în București unde mai târziu intră în rândurile armatei ca junker, ajungând sublocotenent în 1845, locotenent în 1852, maior și comandant al pompierilor militari ai Bucureștiului în 1856, colonel în 1859 și inspector al corpului Grănicerilor în 1861. După o ceartă cu generalul Florescu, demisionează din armată, activând ca Prefect al Poliției Capitalei (1864-1870), inspector al Gărzii Naționale și deputat (1870). Moare în februarie 1897, la 82 de ani, în București. După enumerarea acestei biografii impresionante, amintim că Pavel Zăgănescu este recunoscut ca erou național pentru participarea, în fruntea unei companii de pompieri, la Revoluția de la 1848, ținând piept otomanilor, superiori numeric, în lupta de la Dealul Spirii, din 13 septembrie 1848.
Monumentul de lângă cazarma pompierilor din Râmnicu Sărat a fost ridicat prin strădania unui Comitet de inițiativă, coordonat de către Plt. Adj.-șef (r.) Costică Drîstaru, sprijinit de autoritățile locale și de arma pompierilor. Bustul este opera sculptorului Leontin Păun, un alt râmnicean, iar pe soclu este încastrată o placă de marmură cu legenda: CĂPITAN PAVEL ZĂGĂNESCU/ 1815-1897/ EROUL DIN DEALUL SPIRII/ 13 SEPTEMBRIE 1848/ SCULPTOR LEONTIN PĂUN.

Lupa Capitolina

Denumire: Lupa Capitolina cu Romulus și Remus Datare: 2011
Sculptor: Leontin Păun
Locație: în holul Primăriei Râmnicu Sărat
Material: bronz

Deși în acest moment este expusă la parterul Primăriei, datorită problemelor legate de avizare, dezvelirea lupoaicei a fost anunțată pentru ziua de 28 octombrie 2011(59) la inițiativa Asociației de Tineret, Cultură și Educație Speranța Râmniceană, care a dorit ridicarea aici, ca diseminare a unui proiect finanțat de Comunitatea Europeană, a unui astfel de monument, inițiativă mai mult decât bine venită, acest lucru fiind sprijinit de autoritățile locale și de cetățeni. Statuia aduce aminte de originea latină a limbii române, lucru confirmat din timpuri istorice prin izvoarele scrise, origine cântată de poeți și susținută din toate puterile de către învățații neamului: Neamul care se folosește de una și aceeași limbă, coruptă neîndoios, dar Romana sau Latina… (Gentem, quae una eademque lingua, corrupta nempe Romana, sive Latina…)(60), nemaivorbind de efervescența pan-latină din deceniul trei al secolului XX, care a dus la dezvelirea statuilor din București și Timișoara(61), copii ale originalului, donate de către guvernul Italiei fasciste.
Ca simbolistică, Lupoaica reprezintă momentul de dinaintea întemeierii Romei (753 î. Hr.), când gemenii Rheei Silvia, Romulus și Remus, au fost abandonați, iar Lupoaica găsindu-i, îi alăptează ca pe proprii pui. În izvoarele scrise, episodul de mai sus, precum și statuia antică din Capitoliu este amintită de autori ca Cicero (106-43 î.Hr.)(62) , Vergilius (70 î.Hr.-19 î.Hr.)(63) și Titus Livius (59 î. Hr.-17 d. Hr.)(64).
În privința izvoarelor numismatice, o primă reprezentare a Lupoaicei cu Romulus și Remus pe o monedă romană o avem abia pe la 137 î.Hr., pe un denar emis de Sextus Pompeius Fostlus(65), emisiunile cu acest simbol continuând până la Gallienus(66) și Constantin cel Mare(67).
Lupoaica este prezentă și în arta provincială romană, inclusiv pe teritoriile locuite de români. Astfel, în 1987 a fost descoperită o stelă funerară, datată la începutul sec. IV, la Viminacium, care reprezintă lupoaica alăptând pe gemeni(68), pentru ca pe teritoriul de astăzi al României, să fie descoperite nu mai puțin de șapte artefacte care reprezintă scena (șase în spațiul Daciei), dintre care trei în castrele de la Ilișua, Cristești și Brâncovenești(69), existând și o descoperire în Dobrogea, la Libida (Slava Rusă) – unde lupoaica capitolină este redată foarte realist, sub textul latin(70) – majoritatea reprezentărilor fiind întâlnite pe monumentele funerare – signum originis(71).
Statuia din Capitoliu a fost donată orașului Roma de către Papa Sixtus al IV-lea în 1471, iar descoperirile survenite odată cu restaurarea din anii 1997-2000 au condus la numeroase controverse în rândurile specialiștilor(72). O problemă serioasă a fost cea a datării, unii cercetători (Anna Maria Carruba, Edilberto Formigli) aducând argumente serioase că statuia este de factură medievală (sec. XII) și nu etruscă, din sec. V î. Hr(73).
Noua statuie din bronz, realizată în anul 2011, de sculptorul Leontin Păun, a fost proiectată pentru a fi pusă pe un soclu din ciment, înalt de doi metri, pe exact același loc unde au fost monumentele anterioare (bustul lui Al. Tătăranu și monumentul 1907), la 10 metri distanță de treptele Primăriei, respectiv la 15 metri de zid.
Această inițiativă va introduce Râmnicu Sărat pe harta orașelor cu asemenea monumente, alături de Roma, București, Alba Iulia, Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Constanța, Blaj, Brașov, Galați, Timișoara, Turda, Chișinău, Paris, Tokyo, Pisa (Italia), Merida și Segovia (Spania), New York, Cincinnati (Ohio), Perth (Australia) și nu în cele din urmă Edineț (Republica Moldova), oraș înfrățit și care are multe legături cu Râmnicu Sărat.

II. Monumente comemorative

Monumentul 1877-1913
Denumire: Monumentul eroilor râmniceni din 1877 și 1913.
Datare: 1913-1916.
Locație: Parcul central
Material: piatră

Monumentul din piatră, cu soclu din cărămidă și ciment, este unul dintre cele mai vechi din localitate și în prezent se află într-o stare de degradare evidentă.
Pe monument este ilustrat un luptător, care ridică simbolic o sabie cu mâna dreaptă și o flamură cu stânga. Pe fundal se disting un cavalerist îmbrăcat în uniforma armatei române de la începutul secolului XX (profil spre stânga, sus) și silueta unui tun (profil dreapta, jos). La bază este trecut anul 1913.
Pe spatele monumentului se află inscripționat următorul text: LUPTĂTORILOR/ DIN/ 1877 ȘI 1913/ R.-SĂRAT.

Monumentul eroilor (fosta U.M. 01258)

Denumire: Monumentul pentru eroii morți, apărându-și țara și făurind România Mare
Datare: 10 septembrie 1922
Locație: fosta U.M. 01258
Material: ciment, marmură, gips

Dezvelit la 10 septembrie 1922, MONUMENTUL PENTRU EROII MORȚI, APĂRÂNDU-ȘI ȚARA ȘI FĂURIND ROMÂNIA MARE (cum este scrisă și legenda de pe monument) a vrut să fie, un omagiu adus eroilor Războiului de întregire (1916-1919)74. Se află în incinta U.M. 012158 (fosta cazarmă a Regimentului 9 Infanterie).
Monumentul din fața comandamentului, are forma unui obelisc, și pe lângă obișnuita placă din marmură albă, putem distinge un basorelief ce înfățișează un infanterist, deasupra stâlpului fiind o acvilă cu aripile întinse.
A fost inaugurat la 10 septembrie 1922, demolat în 1973, refăcut și reinaugurat la 9 mai 1987 (a se vedea anexele II și III).
Cât despre sprijinul autorităților la ridicarea acestui monument, în anii de după Războiul de întregire, se remarcă inițiative de strângere a fondurilor pentru ridicarea monumentelor eroilor, cum este și un apel din 1922, prezentat în anexa IX, cu mențiunea că nu se știe dacă este vorba de subscripții pentru un monument din unitățile militare, sau despre cel propus pentru mutare din fața Prefecturii în 1925(75).

Monumentul Lt. Col. Buzoianu

Denumire: Monumentul Lt. Col. Buzoianu Ioan
Locație: Parcul central
Material: marmură

Dedicat Lt. Col. Buzoianu Ion (9 noiembrie 1896-28 septembrie 1944), născut în Racovițeni, luat prizonier de armata sovietică în 1942 și numit în 1944 comandant al Reg. 2 Panduri din Divizia Tudor Vladimirescu. Ia parte la luptele pentru eliberarea Ardealului, fiind ucis la Băile Felix. Este înmormântat la Beiuș și reînhumat la Râmnicu Sărat, după război(76). I s-a mai ridicat un monument la Oradea, iar câte o stradă din Buzău și Râmnicu Sărat îi poartă numele.
Monumentul din Râmnic este din marmură, sus fiind fotografia colonelului, iar în partea centrală inscripția: LT. COLONEL/ BUZO1ANU ION/ Cdt. Reg. 2 Inf din Divizia/ TUDOR VLADIMIRESCU/ DEBREȚIN decorată cu ordinul/ DRAPELUL ROȘU/ căzut eroic la datorie în ziua de/ 28 Sept. 1944 în lupta contra/ fascismului pentru o Românie/ liberă independentă și democrată./ Ofițerii și ostașii Reg. 2. Inf. T. V. drept/ recunoștință și veșnică amintire/ eroicului comandant. În partea de jos a monumentului este sculptată stema Diviziei(77) și legenda: Ridicat prin sprijinul binevoitor al Comunității/ de Avere Grănicerești Caransebeș.

Note:

47. O. Moșescu, Vitralii, Ed. Litera, București, 1971, p. 89.
48. Fond Gh. M. Murgoci, Muzeul Municipal Râmnicu Sărat, Secția de
istoria culturii.
49. Matincă Costea amintește bustul din curte, în articolul Monumente…, Curierul de Siam Râmnic, nr. 2/3 aprilie 1990, p. 4.
50. Informații primite de la domnul Mihai Ceaușu, fost muzeograf și director la Muzeul Orășenesc Râmnicu Sărat.
51. C. Murgoci, Gh. Munteanu Murgoci-fiu al plaiurilor buzoiene-biografia unui mare savant, în Analele Buzăului, nr. IV, Buzău, 2012, p. 85.
52. O. Moșescu, Oaspeți de altădată, Ed. Litera, București, 1972, p. 30.
53. Gh. Buzăeanu, Râmnicu Sărat de ieri și de azi, Ed. Casei Corpului Didactic, Buzău, 2000, p. 38.
54. V. Nicolescu, Buzău-Râmnicu Sărat. Oameni de ieri, oameni de azi, voi. II, partea a 2-a, Ed. Evenimentul Românesc, București, 2001, p. 377-379.
55. Ion Ungureanu, Neamul meu, adunat grămăjoară, ai putea intra într-o singură icoană in Sensul Râmnicean, nr. 147/2010, p. 8.
56. Acad. Gheorghe Duca, Cuvânt de adio pentru Grigore Vieru, în Akademos, nr 1 (12)/februarie 2009, p. 3.
57. C. Ceau, Cel mai cunoscut erou, în Pompierii români, nr. 9/2012, p. 10-12
58. C. Drîstaru, Pavel Zăgănescu- promotorul evenimentelor de la 13 septembrie 1848, Ed. Editgraph, Buzău, 2012, p. 22-37.
59. Latinity in Europe, Ziua Europeană a Latinității, în Sensul Râmnicean, nr. 177/2011, p. 3.
60. Gheorghe Șincai, Elementa lingue în Școala Ardeleană, vol. 1, Ed. Minerva, București, 1983, p.595.
61. Giuseppe Mascardini, Lupa Capitolina e la continuita dacoromana, în Dacia, vol. 52, 2008, Editura Academiei Române, București, p. 211- 213.
62. Marcus Tullius Cicero, In Catilinam, 111, 19 și în De Divinatione 11,47- despre o statuie a Lupei lovită de un fulger .
63. Publius Vergilius Maro, Aeneida, Vili, 631-634, -despre lupoaică ce se juca cu gemenii.
64. Titus Livius, Ab urbe condita, X, 23, menționează o reprezentare a lupoaicei pc o placa din fata grotei Lupercal de pe pantele colinei Palatin din Roma.
65. Michael H. Crawford, Roman Republican Coinage, Cambridge University Press, Cambridge , 1974, poziția catalog 235.
66. E. Sydenham, H. Mattingly, P. Wcbb , The Roman Imperial Coinage, vol. V, part 1, Spinck & Son, Ltd., London, 1972, p. 93, 161, 186, 190.
67. C. Sutherland, R. Carson, P. Bruun, The Roman Imperial Coinage,
vol. VII, Spinck & Son, Ltd., London, 1966, p. 138, 214, 217,27-277, 279, 334,336, 338, 341, 344,407,453,456, 524, 530, 557-560, 579, 582, 634, 654-658, 693,697,712.
68. Bebina Milovanovic – Nemanja Mrdic, The She-Wolf Motif with Romulus and Remus, on a Tomb Stela of an Augustal from Viminacium, în Bollettino di Archeologia on line I 2010/ Volume speciale, Roma, 2008, p. 90-94.
69. Academia Română, Istoria Românilor, vol. Il, Ed. Enciclopedică, București, 2001, p. 136.
70. Ibidem, p. 361.
71. Ibidem, p. 232.
72. A. M. Carruba, N. Ammannsti, E. Martellucci, C. Parisi Prcsicce, // restauro della “Lupa Capitolina ” : ana I is i del bronzo e delle patine di corrosione tramite microscopia ottico ed elettronico a scansione, în Memorie, nr. 1/2001, Roma, p. 43-50.
73. Mazzoni Cristina , She Wolf: the story of a Roman icon, Cambridge University Press, New York, 2010, p. 35-38.
74. Copia actului comemorativ din 10 Septembrie 1922, Muzeul Municipal Râmnicu Sărat, Secția de istorie, inv. 443.
75. Apel adresat bunilor români și în special concetățenilor din orașul și județul R.-Sărat, Muzeul Municipal Râmnicu Sărat, Secția de istorie, inv.
121; tipar/hârtie; 32 x 18,5 cm; (vezi anexa IX).
76. V. Nicolescu, Gh. Petcu, Buzău-Râmnicu Sărat. Oameni de ieri, oameni de azi, vol. I, Ed. Alpha MDN, Buzău, 1999, P. 186-187.

77. Un scut înconjurat cu frunze dc laur (dr.-st.), pe scut se află o sabie si un steag cu inițialele TV.