Literadura nr. 6 (2)

Liviu OFILEANU

I
lui Radu Vancu

continui cu săpatul grădinii fracturându-l
cu pauze-n care pufăi. s-au făcut ardeii grași,
castraveții, fasolea atârnă pe araci.
simt o prăpastie deschisă sub mine.

îmi cânt de leagăn și rămân de veghe
privindu-mă cum adorm, respirând tot mai slab.
cel-de-pe-masă aude cu urechile celor prezenți,
e încă devreme, gândește fiecare.

îmi cânt de pahar și inimă rea,
am sentimentul de sfârșit fără a fi ajuns la sfârșit.
am ajuns o scânteie căzută între hârtii,
iau cu mine doar pojghița dintre lucruri.

sunt vinovat pentru construirea atentă a nimicului,
timpul nu va repara ceea ce nu apreciez acum.
e greu să observi gândacul pe un perete negru
dar e-atâta lumină într-un întuneric înțeles.

și după Nimic urmează Eternitatea.
viața mea se umple cu-atâta moarte cât poate
sufletul dezlocui. mă las de scris așa cum lași o
femeie
să-și usuce părul sub respirația ta.

II

iarăși cad frunzele și Io n-am ce să adun,
lecție care mi-a folosit cât negrul de sub unghie.
înainte mă salvau niște degete fine și lungi,
hotărârea mereu amânată de a cădea împreună.

nu există vreun merit în supraviețuire.
ești umilit și te opui prin politețe așa cum cere
cartea-bunului-simț. și vine seara cu mutra ta
la oglindă, rușinea însăși te judecă.

m-am înșelat adeseori că voi uita prin băutură.
am făcut dragoste cu toate poetele, toate actrițele,
inclusiv aia din „basic instinct”,
fără ca Ele să afle vreodată.

într-o zi am citit pe faianța din toaleta bodegii
un scris cu roșu: „nu pișa capacu’ și nu te șterge
de perete!”. în general urmez instrucțiunile
deși mă îndoiesc de utilitatea lor.

Io am sprijinit tot timpu’ pereții și gropile cu un
sens, mi-am zdrelit carnea târându-mă prin iarbă.
nu-mi amintesc să fi văzut vreun film porno
mai gol și mai trist decât viața mea.

IV

nu căuta să te pui bine cu ăia mari.
Ei au fost ca tine și li se rupe de ceea ce au fost.
avem promisiunea că vom ajunge cu toții undeva
și ne vom aminti că nu mai e nimic de amintit.

cică erau vorbe despre oameni, scurte întrevederi
cu demonii și îngeru’ păzitor. dar am lipsit
din teren și-am pierdut lumina la masa verde –
nu-mi amintesc nici măcar numele meu.

e doar o noapte continuă ca un text netradus.
din grămăjoara împinsă cu vârful cizmei
mortul a sărit în picioare, întreg și viu.
mă însoțește ca pe un orb și parcă știe totul.

nu era mai bine pe când nu știam nimic?
adică nu era mai bine să dorm până la fix?
e absurd să-l vezi pe Dumnezeu și să nu ai
întrebări.
acum e clar că iadu’ suntem Noi.

Florin CARAGIU

notă

timpul sare coarda pe umbra toamnei
a ruginit
struna ei pe cântecul poamelor smulse
un coș cu întâmplări și mai bine
străinătatea unei fețe
liniștea malului plâns
dă-mi mâna
limba pașilor se despică
soarele se prelinge din nori
mai e ceva de adăugat
esențial

suzana

liniștea e glasul Duhului Sfânt
în care toate îți apar distinct

îți asculți respirația
și auzi în ea suflarea lui Dumnezeu
în care te pierzi

ceața mângâie obrazul pădurii
lumea întreagă e în noi
cu zbuciumul și durerile ei
o legănăm ca pe un copil la sân

toate se întâmplă în șoaptă
toate se fac noi

am mâncat corcodușe lângă regina-nopții
desculți pe iarbă am băut cu palma din izvor
îți place să deschizi gura-leului
vin bine mușcatele la norii de ploaie
în pustie
cuvintele sunt năvoade pline de oameni

măi tată

plantele s-au suit pe grilaje
stai lângă mine și nu zici nimic
când întorci lumea pe fața cealaltă

sunt lucruri pe care nu le mai știm
ființe pe care le-am ascuns în noi
înnodate la un colț
vezi cum curge
timpul ca o ploaie de vară
sunt fleașcă

durerile au strâns pe sub ochi
niște riduri subțiri

râdeai și plângeai pe masa veche
de sub care ai scos un cadou
legat cu ață roșie
dimineața plutea peste noi
cu soarele-n plisc

spărtură în nori

oboseala e o apă curgătoare
peste care plutesc ca o frunză desprinsă.

s-au întâmplat lucruri ce dau de gândit,
frumoase, triste, înspăimântătoare,
am fost martorii lor și am pus totul în inimă –
aceste șocuri electrice
din care ne trezim cu mintea clară
și peste toate, cu inexplicabilul simțământ
că odată cu împuținarea puterilor
câmpul de posibilitate al vieții crește indefinit.

e ziua în care sfântul fără de arginți
ne-a privit sub cupolă
și florile au tremurat de fericire.
una peste alta s-au adunat anii și noi, ca
uleiul,
am rămas deasupra,
consumați de flacăra propriei arderi,
ușor legănați de acest cutremur al ființei
ce scapără cum ar țâșni din icoană.

pe străzile roșii muzica explorează noi
teritorii

dimineața începe de la colțul privirii
în acest oraș nu ne cunoaște nimeni
prin aburul ceaiului se-ndepărtează visele

iubirea e un nod sălbatic
ce ne leagă de tot ce atingem
simțim în noi răsucirile lumii
ca pe un prunc nenăscut

frunza încă nedeschisă a palmierului
e un cornet de lumină în care gândul se pierde
ieșim pe străzile pictate cu viață

uimește-mă

oasele tale miros a levănțică
când alergi prin vântul de seară
fluturând pe buze un cântec

scoate-mă la malul întâmplării
nimic nu rămâne în urmă
când în dragostea noastră
ca printr-un ochean ne uităm
și vedem noaptea strălucind
pe gardul mâncat de ploi

focul de tabără se stinge încet
în amintirea ce alunecă-n vis
purtăm în noi ziua de mâine
frumusețea și spaima îngemănate
sub umbra căzută a închipuirii

viața ne spală în multe ape
o atingem și dăm înapoi
tot ce i-am furat fără să știm,
dar ea e bună și ne primește
la masa ei și totul poate să fie
din nou povestea noastră

La mulți ani

DECEMBRIE
1-Marin Ifrim
1-Călin Bostan
9-Oana Calen
12-Ion P. Iacob
19-Paul Androne
20-Magda Ursache
25-Lucille Ionà
28-Oana Șerban

IANUARIE
1-Horia Ștefan Băescu
1-Ștefania Oproescu
2-Mihai Sălcuțan
4-Mircea Tănase
8-Gheorghe Iova
8-Mioara Neagu
16-Alexandru Gaiță
17- Marcela Chiriță
18-Ion Gătej
19-Gabriel Peneș
20-Valeria Manta Tăicuțu
24- Gheorghe Oncioiu
24-Gheorghe Petcu
25-Dumitru Urssu
28-Grigore Leaua

FEBRUARIE
4- Dumitru Dănăilă
4-Denisa Comănescu
5- Nicolai Tăicuțu
7-Mihai Marius Mîncu
8-Iulian Teodor Fetcu
8-Mihai M. Macovei
8-Camelia Manuela Sava
11-Ovidiu Cameliu Petrescu
12-Dan Puric
14-Radu Cârneci
27-Ana Maria Androne

Sursă Aniversări,
volumul „Univers spiritual buzoian”– Viorel Frîncu

Robert ȘERBAN

Mică observație

de când eu şi cei de-o seamă cu mine
eram nişte ţânci
şi până acum
nu s-a schimbat nimic fundamental
în lumea asta:
şi copiii de azi mănâncă mai întâi rahatul din
cozonac
şi apoi cozonacul

Prăjituri

mama a făcut prăjituri pentru Tudor și Crina

îmi privesc copiii cum mușcă fericiți din ele
cum pudra de zahăr le desenează mustăcioare
cum obrajii le sunt umflați ca la broscoi
și mă pufnește plânsul

mama mă mângâie pe cap
și îmi șoptește:
Dumnezeu ne încearcă
așa cum se încearcă prăjiturile în cuptor
ca să vezi dacă sunt
sau nu
destul de coapte

Când nu mai știi ce să faci

mă uit la televizor
e o emisiune despre cum să-ți crești copiii
cât mai corect și mai bine
despre cum să le vorbești ca să înțeleagă
cât mai multe și mai repede
cum să le fii părinte și prieten
în același timp
cum să fii sever
dar sub nicio formă violent
cum să nu le spui niciodată nu face asta
ci să-i iei pe ocolite
că să aibă eficiență
cum să nu te enervezi și să-ți păstrezi calmul
în orice situație
cum să fii un exemplu continuu pentru ei
cum să te pui în locul lor
atunci când nu mai știi ce să faci

mă pun în locul copiilor mei
iau telecomanda
și mut pe Disney Channel

Cioburi

ai spart vreodată o sticlă?
ai adunat cioburile?
te-ai tăiat la degete?

vezi
prietenii sunt precum cioburile:
deşi curge sânge
continui să le strângi

Fotografie norocoasă

nu la toată lumea Dumnezeu iese-n poze
dar dacă ai noroc să nimereşti unghiul bun
luminozitatea potrivită şi să apeşi când ţi se
şopteşte
l-ai prins

e ca la pescuit
numai că momeala eşti tu
cel cu degetul ridicat în sus
un Sfântu Ioan îmbrăcat în Wrangler şi încălţat
sport

descărcat pe laptop
Dumnezeu se vede şi mai bine şi pare fericit
l-ai conectat la internet
apoi la reţele de socializare
la email la youtube la torrente
la ce nici n-a visat vreodată

ţine-l în permanenţă on-line
vei afla instantaneu
că restul lumii te iubeşte tot mai mult
şi îţi dă
ca pe-o cuminecătură nesfârşită
like după like