Brigada diverse – (C)e va(g)…
15 decembrie 2020
Ne apropiem de grei. ,,Întinerim”. Suntem ceea ce se numește elixirul…. Ocupăm un loc onorabil în grupa fruntașilor lumii. 25. Mai ieri eram pe la 40. Infectați și morți.
Uneori prea ne ploconim. Și mulțumim proniei pământești pentru niscai vorbe, aprecieri și… premii.
De aur epocile trecute. De la aur și îmbierea cu stagiul militar de plăcere. De la nimeni, însă, vreun gând să stea sub talpa stăpână a ordinului. Să mai știe dânșii un lucru: nimeni n-a exclus ,,antrenamentul militar” obligatoriu din Constituție. Este doar… uitat într-un sertar.
Atât i-ar trebui ,,tânărului”. Îl și văd încălecând motorul, ca Walter K., și mai du-l la oaste.
Dacă despre obiceiuri religioase scrise nea Luca…. Nu și-o fi închipuit că dragoste cu sila și vizită forțată nu-s deloc pe placul omului. Așa de obraz, să-i iei de oriunde și să-i aduci la tine, să ți se umple casa. Și? În termeni juridici aduce a ultraj și răpire.
Frica-i mare. Cine nu o percepe, ferice de el, poate petrece, se poate pupa-n bot cu oricine. Și sper ca după atâta benchetuială să se trezească, ca după beție, dar să se trezească. Pentru ceilalți, OMS a arborat deja steagul negru.
De sapa de lemn se scapă ușor, stimată colega. Cerceii, mărgelele – se văd de la o poștă – și haina cu guler de nutrie vă scot din sărăcie.
La nedumeriri se răspunde cu certitudini. Știe Tomac de ce n-a intrat PMP-ul în Parlament.
Parcă nu era de-ajuns pierderea lichidului seminal în urma îmbolnăvirii produse de covid, s-a constatat că nici sângele în instalație nu mai circulă.
Ba bine că nu! Poveștile astea tind să lase urme ireparabile pe creier. Peste tot se ,,fură” virusul și tocmai de-aia nu se sinchisește nimeni să închidă magazinele, să scoată cheia din contactul transportului la comun…. Fiindcă mai trebuie să rămână cineva cu mintea întreagă după ,,cataclism”. Artiștii fiind cei mai de preț.
Păcat. Abia mă obișnuisem cu Clotida și vorba ei duioasă, franțuzită. Mă făcea să zâmbesc accentul ei. Să vrea unii s-o demită….
Prea-inspirați românii. Într-atât încât fac din titluri o blasfemie. Iar Freddy, cu fața lui ciugulită și dantura proeminentă, s-ar răsuci în mormânt să știe că felul preferat al românilor, servit la rece, i-a calchiat cea mai elaborată lucrare rock. O noapte la… plagiatorilor.
Orbitule, PSD e cea mai cuminte variantă. Și cea mai sigură.
Of, Livuțe! Cum se țin scai toate bubele de tine. Pârnaia, herniile și, mai recent, Covidul. Of!
Aiștea eram și înainte. O gloată insignifiantă. Chipuri șterse, necunoscute, trupuri goale. O mască în plus nu schimbă cu nimic realitatea.
Când poporul se satură, se satură și Europa. Asta da aliniere!
Nu din demnitate, din sictir. Și-or începe a da cu flit și n-or mai accepta să le sufle care mai de care în ciorbă. Bilă albă, bilă aurită.
S-o și văzut, ipotetic, nea Fila Ra precum soarele în fruntea administrării visteriei. Și-a conchis că tot barda-i instrumentul chirurgical pentru lupta împotriva virusului.
Aș lua-o de coloană vertebrală țeapănă împotrivirea la adopțiile cerute de cei de-o teapă genitală în țara lui Attila. Dar stau așa strâmb și mă tot gândesc. S-ar fi rezolvat mai simplu. Interziceau ungurii ,,înfrățirile”, contractuale sau nu, nefirești și nu-i mai durea azi capul.
Nu cred. Învinețește carnea, spală closetele. Parcă prea-i de tot să clocească la covid. Așa spun testele.
Dar mi-s curat. M-am lecuit de Cola de prin iunie.
