Cenaclul ,,Alexandru Sihleanu” – 12 Decembrie 2020
APA CURGE, TIMPUL TRECE, NUMAI VIAȚA SE OPREȘTE… LA UN MOMENT DAT
Sâmbătă, 12 decembrie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat cu un moment de reculegere în memoria celui care a fost cantautorul și epigramistul Smarandache (Manea) Agheană (n. 28 iulie 1954 – d. 31 octombrie 2020)
„(Lui Manea Agheană) Viața lui a fost un cântec/ Printre razele de soare,/ La iubire un descântec,/ Pentru noi, o întrebare…” (Dumitru Hangu)
„(Scrisoare dlui Smarandache (Manea) Agheană, autorul cărții „Epigrame” apărută la Editgraph, renumit interpret și cantautor, plecat de curând dintre noi. Motto: „Îndurerat și singur îmi port povara trist/ Și colindând prin lume mă-ntreb cât mai rezist”.) Ai plecat din lumea codrilor de fagi/ Și-ai adus cu tine cântecele dragi./ Ai venit din satul alintat de soare,/ Credincios urmându-ți nobila chemare./ Ai descins în lumea caldă a câmpiei/ Oferind iubirea și splendoarea gliei./ Din satul dintre dealuri ai pornit la vale/ Și ne-ai adus vraja cântecelor tale./ Soseai cu chitara vesel din câmpie/ Strecurând în suflet stropi de bucurie./ Când îți citim cartea spunem fiecare:/ „Ai avut în suflet mare bucurie!”/ Am cules cu toții din a ta gândire/ Florile de spirit cu multă iubire,/ La acest spectacol minunat al vieții,/ Ai făcut din versuri solii frumuseții./ A rămas pe carte doar scumpul tău nume,/ Chiar dacă tu, Manea, ai plecat din lume./ Ai tăi nu sunt singuri. Te asigurăm/ Să le fim alături, n-o să încetăm.” (Mihail Constantinescu)
„(Trubadurul nu mai este) O stea parcă ne grăiește-/ Trubadurul nu mai este/ Și chitara fermecată/ Astăzi e îndoliată.// Cântând iarăși sus la cer,/ Lângă cei care nu pier,/ De a sa iubire mare/ Și o viață trecătoare.// Tot cenaclul îl jelește,/ Fiindcă Manea nu mai este…/ Parcă ar fi fost un vis,/ Ce prea repede s-a stins.” (Nicolae Constantinescu)
A urmat momentul epigramistic in memoriam Matincă Costea. „(Decembrie la țară) Agitată coana Mița,/ Vinul tremură-n butoaie,/ Cât se fierbe țuiculița/ Se-mbracă porcul… cu paie.” „(Iarna pe munte) Sus pe munți zăpada-i gata,/ Fac bărbații temele:/ Sania și cu lopata,/ Își calcă… izmenele.” „(Satul fără șanțuri) Din vedere le-au scăpat,/ Mulți în crâșmă stau grămadă,/ Însă îi mare păcat,/ Nu găsesc un șanț… să cadă!” (Dumitru Hangu)
„(Din cartea maestrului Matincă Costea, ÎNȚEPĂTURI UTILE – Se poate) Astăzi viața-i o dilemă,/ O delicată problemă,/ Dar de știi să dai din coate…/ Se poate!// În politică, stimate,/ Dacă minți pe săturate…/ Se poate!// Se poate, dragă Ilie,/ Să ai vilă și moșie/ Cu fermă și cu grădină,/ La domiciliu piscină…/ Le-o fi moștenit pe toate?/ Se poate!// Tu o faci pe democratul/ Să-ți convingi electoratul/ Cu promisiuni sterile,/ De fapt, mizere pastile,/ Folosind argument tare/ La fiecare adunare/ Cu aer de optimist/ Că ești anticomunist./ Totu-ți merge ca pe roate…/ Se poate!// Scopul e s-ajungi prezent/ Propulsat în parlament./ Dac-ajungi acolo sus,/ Uiți tot ceea ce ai spus./ Toate îți surâd, Marine,/ Și te bucuri că ți-e bine./ Uiți de oraș, uiți de sat,/ De bietul electorat/ Care știi că te-a votat./ Ești mândru c-ai reușit/ Și pe toți ne-ai păcălit/ Îndrugând verzi și uscate…/ Păi se poate?” (Nicolae Constantinescu)
A continuat lectorul de serviciu, Mihail Constantinescu, cu o cronică la volumul EPIGRAME, Editgraph, 2020, autor Smarandache Agheană și trei proze scurte: În cetatea ta poți fi ucis, dar nu învins, Pisica cu nouă suflete și Poveste de Crăciun: „(Epigrame de Smarandache Agheană): Cartea dlui Smarandache Agheană ne dezvăluie personalitatea de excepție a autorului, neobosit cântăreț și scriitor. Din modestie, poetul le numește „încercări”, iar volumul „carte de vacanță”. Creațiile D-sale sunt izvodiri care au strălucirea și limpezimea apelor din pădurile deduleștene. Ele se remarcă prin eleganță, frumusețe, simplitate, autenticitate, spontaneitate și inedit. Sunt secțiuni ale unui adevărat creator care dovedește verticalitate și curaj. Versurile d-lui au fluența filonului folcloric cu care se înrudește. Într-un catren ne spune cu conștiinciozitate și profesionalism: „Când ne întâlnim la cenaclu/ De nimic nu îmi mai pasă!/ Cânt și dulce, cânt și acru/ Durerea o las acasă”. Autorul asemeni altor creatori, luptă cu o boală care nu-l va ierta, răpindu-ni-l. Jertfa lui amintește de Nicolae Bălcescu cu care seamănă prin patriotism, Ioana Apostol, Maria Lătărețu, Maria Ciobanu, Enrico Caruso, Florica Cristoforeanu, Vali Sterian. Versurile d-lui descoperă relele cumplitelor vremuri pe care le trăim: prostia, denaturarea adevărului, corupția, ipocrizia, demagogia, teama de care mulți nu s-au eliberat: „Hei, covidul e pe ducă,/ A plecat, s-a dus așa,/ Însă, întrebarea-i scurtă:/ De prostie vom scăpa?” „Proștii se duc, prostia rămâne” spune marele scriitor I.L.cCaragiale. Denaturarea adevărului: „Se moare de covid, dragă,/ Dar, când ceasul ți-a sosit,/ De te-ai spânzurat de-o creangă,/ Tot de covid ai murit.” Corupția, hoția: „România și-au dorit-o/ Turcii, ungurii, tătarii,/ Însă ne-au secătuit-o/ Totdeauna demnitarii”. Lipsa de patriotism, menținerea mentalităților vechiului regim de până la 1989, a celor care le susțin: „Toată viața am fugit/ Și am stat mereu la pândă./ Nu mă tem de câinii răi,/ Mi-e frică de mâța blândă”. „Dispărură de pe steag,/ Munți, păduri, câmpii și lanul,/ Dar, au mai rămas în minte,/ Secera și cu ciocanul”. „Am cântat la uteciști,/ Am cântat la comuniști,/ Dar, să știți că nu mi-e dor,/ Căci acum le cânt tot lor”. Epigrama „Energeticienilor”, inedită și reală, ne oferă o inteligentă definiție a anului lumină: „Mă gândeam fără vreo vină/ Ce este un an lumină?/ Mi-am dat seama de îndată:/ Douăsprezece facturi de plată”. Versurile D-sale dovedesc și disponibilitatea autorului spre diferite formule prozodice : „Parcă aș mai sta puțin…/ E prea devreme…/ Și-așa pământu-i plin de morți,/ Și geme…” Poeziile și proza sunt străbătute de premoniție: „Stau și mă gândesc întruna,/ Gânduri negre ca nebunul…/ Paștele-a trecut cu bine…/ Oare mai apuc Crăciunul?” „– Străine, oprește-te!
M-am oprit și am întrebat:
– Pentru ce?
– Cum te simți?
– Minunat… Cred că m-am vindecat… Mi-am dat seama apoi că totul a fost doar un vis, un vis care m-a făcut să înțeleg că războiul cu boala este deja pierdut… (Visul)”
Acolo unde s-a dus, dl Agheană cred că s-a întâlnit cu dnii Vali Sterian, Mihai Voicu, Mircea Homescu, Ștefan Șerbănescu, Stelian Cucu, Cincinat Pavelescu, Octavian Moșescu, Florea Costache, Ion Costin, Matincă Costea, Ionel Nagâț-Soveja, Grigore Radu Stănescu la ședințele unui select celest cenaclu. Așa cum ne spune într-un catren, care poate fi considerat epitaf, dl Smarandache Agheană se va întoarce printre noi din Cerul Sfânt unde interpretează colinde cu îngerii lui Dumnezeu: „Când răul se va-ntâmpla,/ Din lume când voi fi plecat,/ Să scrieți pe crucea mea:/ „Mă întorc imediat”. Dl Smarandache Agheană, autor care are ceva din semeția înălțimilor de pe râul Râmnic, vine printre noi, permanent cu cântecele, epigramele, catrenele D-sale”. Un gest de aleasă simțire pentru care mulțumim dlui prof. Mihail Constantinescu. Smarandache (Manea) Agheană, un suflet mare, a fost încă o pierdere din climatul cultural al Râmnicului Sărat. Dumnezeu să-l aibă în grija Sa!
„Matincă Costea și Manea Agheană nu vor fi uitați niciodată de noi. Orice cuvânt adus în memoria lor îl vom asculta cu mare plăcere. Referitor la „Cetatea de scaun” a lui Constantinescu, cunosc aceste locuri din 1967. Cunosc zona așa cum spune și lectorul. Noaptea nu aveai curaj să treci pe acolo. Unii dintre ei se ocupau cu furturi pe trenuri. Unul care a lucrat cu mine mi-a povestit că la podul de peste Râmnic, pe calea ferată, puneau niște cârlige care agățau sacii de pe vagoane. Mi-a plăcut tot ce a scris Mihai Constantinescu.” (Dumitru Hangu)
„Despre dnii Matincă Costea și Manea Agheană putem spune că se simte acut lipsa lor. Despre lectorul de astăzi pot spune că m-a încântat cu talentul său deosebit de povestitor. În paginile prezentate găsim evocări ale unor întâmplări din locul său de naștere, cartierul Costieni precum și amintirea duioasă a bunicii sale. Povestea pentru copii a venirii lui Moș Crăciun, aducător de nou-născuți, scoate în evidență farmecul și candoarea copilăriei. Îi doresc autorului succes și alcătuirea unei cărți. Sănătate și la mulți ani!” (Georgeta Iuga)
„Am ascultat cu mult interes materialul prezentat de dl prof Mihai Constantinescu. Referitor la proza despre Costieni, am cunoscut și eu acest cartier, școală cu clasele I-IV, i-am cunoscut părinții dlui prof. Este bine că ne prezentăm locurile natale, așa cum au fost, nu trebuie să ascundem adevărul, pentru că el face parte din istoria noastră și orice descriere a unei localități, sat, cartier reprezintă o filă din istoria națională a României. Dl Constantinescu are harul povestirii și poate crea cu ușurință un roman. Îi mulțumesc și dlui Hangu pentru epigramele prezentate. Mulțumesc și dlui Constantinescu junior pentru cuvintele in memoriam Matincă Costea. Sănătate, la mulți ani!” (Costică Dîrstaru)
„Îl cunosc pe dl Constantinescu de mai mult timp, din activitățile culturale și consider că este un câștig pentru cenaclul nostru. Are cunoștințe nu numai literare, poate scrie și o carte. Actual îl văd într-o dispoziție bună de creator literar. Am fost impresionat de varietatea lucrărilor pe care le-a prezentat. Sunt încântat de cele auzite și îi urez succes și sănătate! Referitor la dl Hangu pot să spun că în toate lucrările sale se vede dragostea pentru locurile din zona văii Râmnicului. Mi-a plăcut în special epigrama cu sărbătoarea tăierii porcului. Sănătate și felicitări pentru spontaneitatea creațiilor sale. Lui Nicușor îi doresc împlinirea dorințelor sale și îl felicit pentru cuvintele in memoriam Matincă Costea. Lui Manea Agheană îi păstrez o amintire frumoasă și faptul că s-a regăsit între noi în ultima etapă a vieții m-a impresionat.” (Dumitru Bardaș)
„Lectorul de astăzi, prof. Mihail Constantinescu, ne-a prezentat câteva picături de literatură în care ne-a adus în memorie moment trăite de autor într-o perioadă destul de critică și anume acel moment când locuitorilor din cartierul Costieni li s-au demolat casele pentru a se construi blocuri, fapt ce a cutremurat întreaga comunitate și pe tânărul care astăzi ne vorbește despre așa ceva, deoarece sentimentele trăite atunci s-au păstrat în memorie. Așa cum fiecare dintre noi ne amintim de bătrânii noștri, de bunicii noștri, tot la fel și lectorul de astăzi pune în pagină diferite întâmplări prin care prezintă figuri ale acestor personaje ce ne-a încântat copilăria. Toate aceste povestioare semnate de scriitorul Mihail Constantinescu pot constitui un tot, un puzzle, o scurtă frescă a comunității din cartierul Costieni. Felicitări pentru tot ce scrie! Trebuie menționat și faptul, chiar dacă a trecut un an de zile, nu l-am uitat pe colegul nostru Matincă Costea pe care îl comemorăm la începutul fiecărei ședințe. Am lecturat cartea cu epigramele dlui Smarandache Agheană și am constatat că acest om care ne-a încântat cu muzica lui o perioadă în cadrul cenaclului, în paralel cu cântecul pornise și pe drumul scrisului. Epigramele sale ne dovedesc că acest om avea un talent nativ. Dumnezeu să-l odihnească!” (Aneta Țâru Pioară)
„(La cetate) În Costieni la cetate/ Moș Crăciun în poartă bate/ Și aduce în sac un dar,/ Prozator și cronicar!” (Nicolae Constantinescu)
„Diminață m-am deșteptat și am constatat că cerul era acoperit de nori, cu excepția unei zone unde soarele strălucea și mi-am zis că merită să fac o recunoaștere a acelei zone ce se bucura de lumină. Mergând pe drum am ajuns aproape de acel loc și auzul mi-a fost sensibilizat de melodii la chitară care probabil erau ale dlui Manea Agheană care cânta imnul Râmnicului Sărat compus de neuitatul actor Matincă Costea. Bineînțeles că este vorba de un loc pe care noi îl numim Cenaclul literar-artistic „Alexandru Sihleanu”. Este un loc, un sol fertil unde mulți oameni talentați sădesc sămânța creației literare și care înflorește binefăcător pentru cei pasionați de literatură. Printre aceștia am avut deosebita bucurie să întâlnesc un scriitor, Mihail Constantinescu, cu o prezentare literară de excepție pentru care țin să mulțumesc pentru aceste moment memorabile. Felicitări pentru faptul că astăzi și-a răpit din timpul dânsului și l-a dedicat cenacliștilor râmniceni”. (Adrian Câmpeanu)
Sâmbătă, 19 decembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” și ultima din acest an încercat va fi Mihai Doina. Vă așteptăm, cu drag!
