De-ai noștri! – Nina Beldie – Cuvinte de învățătură – despre om, despre natură! (6)
ȘCOALA
Școala este o cetate
Unde se învață carte,
Unde-n dar primești Lumină
Pentru o inimă senină!
Unde slovele vorbesc
Despre neamul strămoșesc,
Despre munți, ape, câmpie,
Despre Om și OMENIE.
Unde clădești ce vei fi,
Mare când vei deveni!
Școala este o cetate
Și-are o inimă ce bate!
Dăruind învățătură,
Educație, cultură!
Ani-Lumină să trăiască
Școala noastră românească!
CUZA CĂTRE URMAȘI
„Cum Ceru-mbrățișează tot mereu Pământul,
Uniți să fiți,
Oricâte vijelii v-ar încerca!
Cum muntele veghează
Din înalt câmpia,
Vegheați, să nu se stingă Sfânta stea!
Și nu uitați!
Cum Soarele, Lumina,
V-o dăruiește-n fiecare zi în zori,
Așa și Țara, fără de tăgadă,
Rămâne Mamă deopotrivă tuturor!”
Din negurile vremii,
Așa sună
Îndemnul celui ce Unirea a înfăptuit,
Iar noi avem eternă datorie:
Pământul sfânt al Țării
Să-l păstrăm unit!
VENIȚI LA MILCOV!
Veniți la Milcov, să sărbătorim Unirea,
Noi, cei de-un neam, de-o singură ființă!
Veniți la Milcov, să sărbătorim Unirea,
Din suflet, ȚĂRII, să-i jurăm credință!
Cu Moș Ion alături, Hora Mare
Să-ntindem azi, pe plaiul românesc!
Veniți la Milcov, să sărbătorim Unirea,
Să nu uităm îndemnul strămoșesc!
Suntem un neam, o singură ființă,
Stejar purtând istorii de vecii!
Veniți la Milcov, să sărbătorim Unirea,
Cu noi și Domnul Cuza iar va fi!
1 DECEMBRIE LA ALBA-IULIA
Strai de sărbătoare-și pune,
Astăzi, mândră Țara noastră,
Steagurile tricolore
Flutură în zarea albastră!
Și la Alba în Cetate,
Clopotele iarăși sună,
Vin români de pretutindeni,
Ca un fluviu se adună!
Se aude glas de tulnic
Dinspre Ieri spre Azi și Mâine:
Unire și Demnitate,
Crezul nației române!
Și un cântec azi sunt munții,
Apele, dealul, câmpia
Și o inimă-i Poporul:
Să trăiască ROMÂNIA!
PENTRU EROI, CINSTIRE!
Liniștit doarme Eroul,
Sub o floare, sub ninsoare
Și în vis, el vede Țara,
Bucurându-se de soare!
Liniștit doarme eroul
Dacă nouă ne e bine,
Pentru jertfa lui de viață,
Mult respect i se cuvine!
Din Lumină-i rostuim
Gând de caldă amintire,
Lui, Eroului etern,
Veșnica noastră cinstire!
Nu prin vorbe, ci prin fapte
Să-i fim recunoscători,
Pentru jertfa lui de viață,
Pentru glie și popor!
ROMÂNIA
Strămoși, frați cu veșnicia,
Ne-au dat zestre nouă, GLIA,
Munți semeți, câmpii bogate,
Dealuri, ape înspumate!
Neamul nostru-i muncitor,
Bun la suflet, primitor,
Rădăcini el are GLIA
Și avere OMENIA!
Noi, copiii, ne-mplinim
Sub al Țării cer senin,
Nu uităm c-aici ni-i GLIA,
Că Acasă-i ROMÂNIA!
Și vom duce mai departe,
Comorile-n timp păstrate:
Limba, portul, hărnicia
Glia sfântă, ROMÂNIA!
DE ZIUA EUROPEI
O Europă fără frontiere,
Clădind un mâine ce înseamnă viață,
E casa-n care creștem noi cei mici,
O primăvară plină de speranță!
Sub cerul cel albastru,
Ca ochii primăverii,
Noi înălțăm din inimi
O punte către semeni.
Trăim in Europa,
Aici suntem acasă,
Ne vrem copilăria
Senină si frumoasă!
VRĂBIUȚA
Viscolește Iarna tare,
Vai, vai, vai!
E gerul mare!
O vrăbiuță zgibulită,
Pe pervaz adăpostită,
Se vaită cu glas ușor:
-De așa ger, cred c-am să mor!
Îi sărim în ajutor,
Fiecare cu ce poate
Și din suflet, cum socoate!
Un fular îi dă Andrei,
Căciulă îi dă Matei,
Iar Denisa și cu Ana
După ce s-au sfătuit,
Bobi de mei i-au oferit!
Bine-acuma-nveșmântată,
Vrăbiuța încântată,
Mulțumește ciripind:
– Cip-cip-cip! Cirip-cip-cip!
Nu-mi mai este deloc frig!
Gușulița plină-mi este!
Nu-mi pasă că viscolește!
PREMIAT DE VRĂBIUȚE
Ce viforniță zăludă!
Viscolește! Neaua-i mare
Vrăbiuțe zgribulite plâng:
– Cirip! N-avem mâncare!
Pe pervaz, lângă fereastră,
Bietele s-au adunat,
Știu că Vlad și altădată,
Boabe-aici le-a așezat.
Băiețelul l-a văzut
Și în grabă pregătește
Bucățele mici de pâine
Și la masă le poftește!
Se-nfruptă cu poftă mare
Gureșele-nfometate!
– Cip-cirip! Ce bine este!
Am mâncat pe săturate!
– Mulțumim pentru gustare!
Ciripesc ele voios,
Premiul „ECO” tu îl meriți
Pentru gestul tău frumos!
