De-ai noștri! – Nina Beldie – Cuvinte de învățătură – despre om, despre natură! (2)

PROMISIUNE MUTĂ

Sus în măr m-am cocoțat,
Până- n vârf, în măru-nalt!
Mama șade împietrită,
Că am să cad, îi este frică!
Și cu glas scăzut, mă roagă,
Să cobor din creangă-n creangă…
Gata!
Am aterizat, ușurel din pomu-nalt!
Mama spune:
– Of, copile,
Ai să mă omori cu zile!
Cum s-o-mpac? îi cer iertare
Și îi dau mărul cel mai mare!
Mama strâns mă-mbrățișează…
Biata mama, lăcrimează…
Și-nțeleg, făr’ de cuvinte
Că trebuie să fiu cuminte…
Vreau să promit… Mai bine tac!…
Pozne-mi vin mereu în cap!…

IEZII BUNICILOR

La bunici, când mergem vara,
De cu zori și până seara,
Ajutăm și noi la treabă,
Muncă multă-i în ogradă!

Curățenie în grajd
Facem mai întâi de toate,
Aici stă Joiana, care
Știți cu toții, ne dă lapte!

Și în jgheab îi punem fân
Și-n adăpătoare apă
Și Joiana și Miercan,
De aicea se adapă!

Apoi și lui Groh-purcelul
Îi turnăm lături în troacă,
Lacom e purcelul Groh!
Ia, priviți, cum se îndoapă!

Înhămat e la căruță
Zmeu, ce trage cu mult sârg,
Îi dăm apă și grăunțe,
Mai târziu plecăm la târg!

Berbecilă, Zăpezica
Și cu mielul Fulgușor
Își primesc acum tainul,
Să-i hrănim, este ușor!

Iar apoi, ne ocupăm
Și de neamul Cot-codac!
Le dăm apă, grâu, porumb,
Puii vor primi păsat!

Și la urmă, pe Haiduc,
Paznic casei credincios,
Îl hrănim cu mămăligă
Și la felul doi, un os!

Treaba acum am isprăvit!
Înspre târg noi am pornit.
– Din Obor, ce ați dori?
– Vrem să luăm doi iezi zglobii!
– Iezi avem! râde bunica,
Nepotul și nepoțica!

INIMA MEA

În inima mea, încape o lume
Despre care, multe pot spune:
Aici și-au făcut casă
Mama-zâna mea luminoasă,
Tăticul, cel mai bun dintre tătici,
Pe bunul și pe buna,
Îi regăsiți aici, alături de
Diminețile pline de soare,
Faptele bune,
Flori și culoare!
În inima mea
Are casă
Lumina de Dumnezeu,
Care mă însoțește mereu!
Toate acestea eu le iubesc,
Cu suflet iubire eu știu să trăiesc!

O LUME ÎN INIMA MEA

În inimioara mea,
Atâta, cât un pumn,
Încap acestea toate,
Pe care vi le spun:
Părinții, frățiorul,
Bunicii, casa în care
Locuiesc
Și Doamna și colegii,
Pe care îi iubesc!
Aici e Țara mea
Cu cerul de cicoare,
Cu lanul ce dă pâinea
Rotundă ca un soare
Și macul cel aprins,
De parcă-i rupt din foc,
În inimioara mea,
Să știți, că toate au loc!
Acesta este darul,
Ce Dumnezeu mi-a dat:
Cu tot ce strâng în suflet,
Eu sunt un om bogat!

INIMIOARĂ DE COPIL

Dacă-s trist, sau obosit,
Inimioara negreșit,
Bate parcă altcumva,
Decât știu că bate ea!

Dacă plâng și sunt nervos,
Ritmul ei e tumultos…
Și- n urechi ecou eu simt,
Inimioara mea bătând!

De mă mângâie mămica,
De mă alintă bunica,
Dacă Doamna îmi zâmbește,
Inimioara mea vorbește:
– Tica-tic! Tica-tic!
Bine-i să fii fericit!

PĂȚANIA LUI FELIX
(DUPĂ POVESTEA ,,FELIX UN COTOI MINCINOS”)

Un cotoi, motanul Felix,
Renumit ca mincinos,
A primit o lecție,
Ca să-i fie de folos!

Tare se mai lăuda,
Cum că știe foarte bine
Să înoate. Dar mințea!…
Știm, să minți.
Nu se cuvine!

A căzut motanu-n apă
Și-acu strigă: „Ajutor!
Hai, săriți, săriți o dată!
Mi-e teamă că am să mor!”

L-a salvat cățelul Billy,
Prieten bun și generos
Și-apoi un proverb lui Felix
El i-a spus pe ton sfătos:

„Minciuna are picioare scurte
Și adevărul o ajunge iute, iute!
Respectul celorlalți
Îl pierde cel ce minte,
Când vrei ca să mai minți,
Sper să-ți aduci aminte!”

SCUFIȚE COLORATE
(După povestea ,,De ce poartă piticii scufițe colorate?”)

S-au jucat prin iarba-naltă
Și ce crezi? S-au rătăcit!
Drumul înapoi spre casă,
Piticii nu l-au mai găsit!

Părinții îngrijorați
Peste tot i-au căutat,
Dar oricât s-au străduit,
Unde sunt, nu au aflat!

I-a găsit un iepuraș,
Înapoi pe toți i-a dus
Și ca să nu se mai piardă,
O mămică a propus:

– Clopoței la gât le punem
Și așa-i vom auzi!…
– Nu sunt iezi, a răspuns alta.
Năzdrăvanii sunt copii!

– Hai să le facem scufițe
Cu moț, toate colorate,
Să-i vedem oriunde-ar fi,
Printre ierburile-nalte!

… De atunci piticii poartă
Toți scufițe colorate
Și mămica nu-i mai pierde
Printre ierburile-nalte!

LA DOCTOR

La doctor eu merg cu mama,
Febră am, tușesc, strănut..
După ce am alergat,
Apă rece am băut!

Stăm în sala de-așteptare
Doamna asistentă apare
Ne poftește-n cabinet
Iar eu sunt foarte atent
Să aud ce tratament
Voi primi. Vor fi injecții?
Pastile, comprese, frecții?
Jocul va fi întrerupt
Și voi sta în casă mult?

Doamna doctor mă consultă
Cu răbdare multă, multă!
Inima mea bate tare,
Căci emoții multe are!
Nu îmi place deloc boala,
Uf, ce rea este răceala!
Nu îmi plac pastilele
Injecția mi-aduce frica…
Mă ascund după mămica
Și de-acolo, cu glas scăzut,
Spun ce- aș vrea eu să aud:
– Nu e grav!
Cu un sirop
Boala va fugi pe loc!

… Mă trezesc! Uf, am visat!
Sar acum voios din pat!
Bine că sunt sănătos!
Visul a fost cu folos,
A fost plin de-nvățăminte!
Sigur le voi ține minte:
După ce voi alerga,
Apă rece nu voi bea!

LISTA DE CUMPĂRĂTURI

– Mergem la cumpărături,
S-aprovizionăm cămara!
Îl aud vorbind pe tata,
Sfătuindu-se cu mama.
– Hai să întocmim o listă
Pentru a nu uita ceva!
– Sigur este foarte bine,
– Eu voi face lista mea!
Mama spune:
– Vom lua zahăr,
– Făină, ulei,
Biscuiți și cereale,
Bomboane pentru Andrei!
Și orez să cumpărăm,
Mălai, griș, niște pesmet,
Ouă și vanilie
Și fructe pentru desert!
Fac și eu acum o listă
Ce-i desigur mult mai mică:
Mâncare pentru cățel,
Mâncare pentru pisică…
Să nu uit cumva de mei,
Pentru Coco papagalul,
Care tot mereu mă strigă
Și se-alintă, năzdrăvanul!

CUCUIUL LUI SORINEL

Un cucui în frunte are
Sorinel, colegul meu,
Neascultător e tare,
Pozne face tot mereu!

Ieri, cu sania pe stradă,
S-a tot dat în jos și-n sus…
„Strada nu e loc de joacă!”
Mama lui mereu i-a spus…

S- a ferit de o mașină,
Ce viteză mare avea
Și atunci, de-a berbeleacul,
A căzut cu sania!

În oglindă se privește:
– Ce cucui am căpătat!…
Strada nu e loc de joacă!
Lecția am învățat!

CAMPIONUL PETECUȚĂ

Când m-am dat cu săniuța,
Pantalonii și hăinuța
Mi s-au rupt și bunicuța
Mi-a pus petice, fuguța!

Mama spune:
– Când cu sania te dai,
Grijă de haine nu ai!
Vei purta de azi-nainte.
Hăinuțele peticite!

Eu ascult și tac chitic…
Ce să spun? Nu spun nimic!
Ea mă ceartă, dar zâmbește,
Pentru că își amintește:
Când era copil și ea
Pozne uneori făcea!

… Acum merg la săniuș
Sus pe deal, la derdeluș.
Prietenii, cu încântare,
Îmi fac galerie mare:
– Păzea! Trece Petecuță,
Campion la săniuță!