De-ai noștri! – Nina Beldie – Cuvinte de învățătură – despre om, despre natură! (1)

DIN NOU ACASĂ

Ninge cu petale parfumate,
Zarzării, în vis, mă-nvăluie în alb…
Mă întorc cu gândul iar acasă,
Unde mă așteaptă chip tăcut și drag.

Voi păși pe treapta cea tocită
Spre cerdacul măiestrit sculptat…
Sigur și bunica mă așteaptă
Ieri și azi și mâine,
Tot acolo-n prag…

În odaia cu miros de busuioc,
De pelin și mere-mbujorate
Voi găsi eu liniște și pace
Voi uita aici de toți, de toate…

Iar bunica mă va înveli
Cu velința veche și vărgată
Și-mi va spune:
– Odihnește-te puțin acum,
Inima ți-e obosită, fată!

Și voi adormi, voi adormi
Căci mi-e somn,
Un somn adânc de plumb…
Iar bunica știu că-mi va aduce
Îngerul în suflet și în gând…

O POVESTE SUNT COPIII

Copiii sunt poveste,
Copiii îngeri sunt,
Sunt dar de Dumnezeu,
Speranța noastră sunt!

Trăim doar pentru ei,
Tot rostuind un mâine,
În care s- aibă parte,
De tot ce este bine!

Și îi iubim!
Iubirea ne e nemăsurată,
Ei sunt inima noastră
Și viața noastră toată!

Lumina noastră-s ei,
Micuții năzdrăvani!
Și-n orice zi din viață,
Le spunem: LA MULȚI ANI!

EU

Dumnezeu m-a dăruit
Casei unde eu trăiesc
Cu mămica, cu tăticul,
Cu bunicii ce-i iubesc!

„Liniște și armonie
Este în această casă,
O voi lumina deplin
Dăruindu-le o rază!

Un pruncuț frumos și bun,
Sănătos și înțelept,
Cu respect, recunoștință,
Alegând doar drumul drept!”

Dumnezeu așa a spus,
Când pe lume am venit,
Eu-dorință împlinită
Și speranță-Infinit!

ÎNGERAȘII

Îngerii lui Doamne-Doamne
Dorm în paturi mititele.
Cu pernuțe moi de vis
Și cu nori pufoși-saltele.

Și să știi că îngerașii
Sunt cuminți, așa, ca tine!
Ei sunt tare ascultători
Și se poartă mereu bine!

Au mămici și îngerașii,
Ce le spun povești frumoase,
Și le cântă la culcare
Cântecelele duioase.

Au tătici și ei ca noi,
Veseli, buni și iertători,
Care se încruntă doar,
Când sunt triști copiii lor!

Și bunici au îngerașii!
Altfel nici că s-ar putea,
Căci fără bunici să știți,
Povești n-ar mai exista!

Într-o joacă eu am vrut
Gând frumos să rostuiesc:
Îngerași sunt toți copiii,
Pentru cei care-i iubesc!

ACASĂ

ACASĂ este locul,
Ce Dumnezeu mi-a dat,
Să am eu rădăcini,
Să fiu un om bogat!

ACASĂ sunt părinții,
Bunici, frați și surori,
ACASĂ e-o grădină
Cu stele și cu sori!

Îți mulțumesc, o, Doamne,
Că m-ai făcut bogat!
Mi-ai dăruit ACASĂ
Și rădăcini mi-ai dat!

CASA MEA

Cu mămica și tăticul,
Aici, eu locuiesc.
Liniște e-n casa noastră,
Fiindcă îngerii-o păzesc!

Și respect și armonie
Este aici, la noi, mereu,
Fiindcă-n orice colț de casă,
E prezent și Dumnezeu!

CE FRUMOASĂ-I CASA NOASTRĂ!

Ce frumoasă-i casa noastră
Cu mușcate la fereastră!
Cu coroana lui rotată,
Stă un măr străjer la poartă
Și te-ndeamnă:
Ia un măr!
– O, ce darnic, darnic pom!

Lângă casă avem livadă
Și covor de iarbă-naltă.
Tot aici, Azor, Grivei
Au căsuța lor și ei.
Și când intru în ogradă,
Mi-ies în cale, dând din coadă!

Lângă casă avem și flori
Cu rochițele-n culori.
Cu parfum mă răsplătesc,
Fiindcă eu le îngrijesc!
Casa noastră- i mândră tare!
Casa noastră-i ca o floare!

CASA NOASTRĂ ARE SUFLET

– Casa noastră are suflet!
– Ce spui? Cine-a auzit
Obiect să aibă suflet?
Zău, că nu am pomenit!
– Dacă- ți spun! Să știi,
C-așa-i! Eu nu mint.
Nu se cuvine.
Casa noastră are suflet
Fii, te rog, atent la mine!
Locuim aici cu toții:
Bunii, părinții, nepoții!
Orice zi e bucurie,
Orice clipă-i armonie,
Respect, grijă, dăruire,
Înțelegere, iubire!
Și din toate, Sfânta Rază
Casa noastră o luminează.
Și oriunde aș pleca,
Mie-mi este dor de CASA MEA!
Sufletu-mi se-nseninează,
Când mă reîntorc ACASĂ!

ASEMĂNARE

Am aflat că eu sunt unic
Și că nu e nimeni, nimeni
Ca să-mi semene perfect!
Și cum vine treaba asta,
Pe cuvânt, că nu-nțeleg!

Mie, chipul mamei mele
Îmi arată asemănare,
Și cu tata pot să spun,
Că eu semăn foarte tare!

Poate fi, precum se spune,
Că suntem unici în lume,
Eu nu pot să contrazic,
Nu știu multe, încă-s mic!

Dar sunt vesel ca bunica,
Năzdrăvan sunt ca mămica,
Curajos sunt ca tăticul,
Înțelept precum bunicul!

… Pentru așa asemănare,
Îi iubesc, nespus de tare!

ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI

– Cum e Mama?
– Cum să fie?
Mama e o poezie!
Două vorbe, un singur vers…
L-ați ghicit?
E „ TE IUBESC!”
– Dară Tata?
– Cum să fie?
E puternic, nu se știe?
Serios, că doar e tată,
Dar să știți, că și la joacă
Se pricepe de minune!
E ghiduș și face glume!

– Dar bunicii?
Ei cum sunt?
– Cei mai buni de pe pământ!
O poveste, o minune!
Cel mai fericit din lume
Sunt, că ei nu-s pârâcioși
Dacă… nu mă port frumos!
Bunicii sunt un munte de răbdare!
Bunicii sunt oceanul de iertare!

MAMA MEA

Mama mea, ești înger
Ce mă însoțește,
Zâna mea cea bună
Ce mă ocrotește!

Ești izvorul Vieții,
Ești izvorul meu,
Răsărit ești, Mamă,
Stea de Dumnezeu!

MAMA – ZÂNA MEA CEA BUNĂ

Mama, seara la culcare
Mereu o poveste-mi spune:
Despre Feți-Frumoși și zmei,
Și despre frumoase zâne!

Și mai stă un pic cu mine,
Iar apoi, mă îmbrățișează
Eu adorm, fără de grijă,
Lângă mama este bine!

Și visez în somn de toate,
Câte-n stele și în lună!…
0 visez și pe mămica,
Ea e zâna mea cea bună!

AJUTOR PENTRU MĂMICA

Casa noastră e frumoasă,
E curată, luminoasă!
Mama face mereu treabă,
N-are clipă de zăbavă!
O ajut. Chiar de-s micuț,
Eu sunt tare hărnicuț!
Mai întâi la jucării
Fac ordine cu răbdare,
Doar nu le arunc grămadă,
Un loc are fiecare!
Dau apoi cu aspiratorul,
Curat-lună e covorul!
De pe mobilă șterg praful
– Uf! Tare-i nesuferit!
Ia, priviți!
Ca o oglindă
Mobila am lustruit!
Vine Mama:
– Ce minune!
Harnic este puiul meu!
Cu așa un ajutor,
Să faci treabă, nu e greu!

PRĂJITURA

Prepar cu mama prăjitură,
Prăjitură bună, bună!
Batem ouăle pe rând,
Zahăru-n ploaie turnând.
Adăugăm ninsoare fină
Și vanilie și făină.
– Mai durează? întreabă tata,
Prăjitura nu e gata?
– Mai durează nițeluș!
E gata acuși, acuși!
Punem fructe aromate,
Feliuțe mici tăiate,
Am avut la treabă spor,
Tava merge la cuptor.
Aluatul crește, crește
Și frumos se rumenește.
Tarta noastră este gata!
– Ce aromă! spune tata.
Vă poftim ca să gustați
Și-apoi să ne lăudați
Pentru această prăjitură,
Care este foarte bună!